sâmbătă, 20 decembrie 2008

Geanina Ivu Vlad şi sărbătorile de iarnă














-->
Geanina Ivu Vlad şi sărbătorile de iarnă
E vremea colindelor, a bucuriilor împărtăşite, a amintirilor purtate de vocile cristaline a copiilor pe la ferestrele caselor, a ninsorilor de altadată care te chema la gura sobei, în ceas de seară, să asculţi ori să depeni poveşti de altădată, în sunetul clinchetului de clopoţei.
Anul are tâmplele ninse, îi numărăm ultimele zile sărbătorindu-l cu bucurie indiferent de cât de bogat a fost şi câte impliniri ori decepţii ne-a adus. Ultimul vernisaj din acest an, găzduit de Muzeul de Artă Bacău şi semnat de Geanina Ivu Vlad - elocuţiuni de imagini sugestive şi evocatoare a obiceiurilor şi datinilor strămoşeşti - va rămâne deschisă până la finele lunii ianuarie 2009. Ea face parte din generaţia mai tânără (fostă studentă a maestrului Ilie Boca). Indisolubil legată de viaţa socială a hotărât să ne invite la o caldă aşteptare dimpreună, a Sfintei Sărbători a Naşterii Domnului pentru a trece pragul dintre ani mai buni şi înţelegători şi cu speranţe aprinse de lumina spiritului de Crăciun, îndrăznind să colinde prin culoare cu o expoziţie personală.
În pofida impresiei generale, muzeul de artă nu este o instituţie rece care adăposteşte doar tablouri. Dimpotrivă, este viu atât cât vrei să fie, este locul unde în graba unei zile poţi poposi pentru aţi clăti ochii sau împrospăta spiritul, aţi mangâia sufletul ori a medita în faţa unui tablou ce poarta cu sine povestea unui creator. Atâta căldură, culoare, mesaj, bucurie sau tristeţe nu-ţi poate oferi nimeni care să te îmbogăţească fără să faci nimic. Trebuie doar să priveşti şi să ai răbdare pentru a primi povestea. Muzeul e o cetate a creaţiei şi a creatorilor, este un generator de noi valori prin care se dezvăluie conţinutul unor acumulări premergătoare a ceea ce am fost şi suntem ca neam. Împreună cu zestrea genetică, educaţia, forţa intuitivă şi efectul stimulator al mediului social, calitatea artistică a ceea ce se regăseşte pe simeze este rezultatul convertirii ideilor preluate din traditii şi obiceiuri în solutii, a interpretării simbolurilor prin capacitatea de selecţie valorică dar şi a dorinţei abordării unor nivele superioare adaptate contemporaneităţii.
Revenind la Geanina Ivu Vlad, trebuie subliniat că a izbutit să redea plastic, cu sinceritate, autenticitate şi profunzime, bucuria sărbătorilor. Iar muzeul de artă merită să fie astfel colindat. Culoarea din lucrări e un adevărat elogiu adus minunatelor tradiţii populare şi sărbătorilor de iarnă. Strălucirea, nuanţa şi saturaţia acestora exprimă starea ce planează pretutindeni în lume. Ursul, cel mai spectaculos dintre toate animalele şi mai folosit de ceata urătorilor, este ipostaziat jucăuş şi spectaculos plastic. Utilizând tehnica flashului, artista aduce în prim plan semiotica faptului cotidian al sărbătorilor; păstrând sensibilitate pentru culturalitate, obiceiuri şi tradiţii, proliferând structuralul, artista s-a angajat într-o migăloasă caligrafiere a stării interioare. Roşul folosit, nelipsit din tablou, este o culoare aprinsă, foarte caldă, stimulatoare, care provoacă şi incită la actiune, activează şi faciliteaza asociaţiile mintale de idei, descriind o feerie a bucuriilor de iarna. Pictoriţa ştie să vadă şi să exprime naraţiunea ca şi evocarea, transpunandu-le intr-o compunere plastică a cărei vivacitate cromatică surprinde emoţional. Paradoxul generic la care ne invită, asemeni unui receptor reflctorizant, trimite evident la relaţia dintre existenţă şi creator, dintre fiinţa interioară şi percepţia socială. Ea ne ampretează cu imaginile unui orizont al memoriei afective şi cu ursuleţii de pluş a copilăriei. Pornind de la modele reale şi concrete artista nu urmăreşte o « redare » faptică, materială, ci mai degrabă o anume « situaţie picturală » corespunzătoare unei meditaţii sau unei stări sufleteşti insuflate de atmosfera trecerii pragului dintre ani.
Astfel Geanina Ivu Vlad, într-o înţelegere delicată a momentului anului, a reuşit să instituie o atmosferă de căldură, calm şi socializare caracteristică lunii decembrie. Iată cum, la capătul drumului din anul 2008, copleşiţi dimpreună de timp şi spaţiu, rămânem fundamental optimişti într-o certitudine care iradiază deja dintr-un an nou încărcat de promisiuni.