PORTRETUL TIMPULUI
Fundaţia “C.M.Imago” împreună cu
partenerii săi principali – Primăria Oraşului Bicaz, Primăria Comunei
Vînători-Neamţ, “Contrast Art”, Biblioteca Judeţeană “G.T. Kirileanu”,
“VIAŢA nemţeană”, Fundaţia “Vacanţe Muzicale” şi “Parking” S.A., au reuşit materializarea unui
proiect de mare însemnătate pentru comunitatea nemţeană. Aserţiunea propusă de
Fundaţia C.M.Imago “Colecţia de azi – PORTRET” a
proiectului sprijinit de A.F.C.N., confirmă poezia măreţiei locului
întrepătruns de spiritul timpului - adevărat tezaur statornicit pe coordonate
geografice şi istorice. După modelul doamnei acuarelei româneşti IULIA
HĂLĂUCESCU, cunoscută drept cel mai inspirat rapsod al Bicazului şi
împrejurimilor sale, tabăra reprezintă recuperarea unei părţi menite să
înveşnicească în legendă locul ales.
Loc binecuvântat de Dumnezeu cu un peisaj minunat peste care domneşte muntele Ceahlău, a prilejuit deopotrivă momente unice pentru invitaţi şi partenerii proiectului. Evocarea PORTRETULUI convertit în imagini şi reverii aureolante reliefează elocvente mărturii directe de mare intensitate plastică. Paleta încărcată de bogăţia lăuntrică a participanţilor, a conturat cu prisosinţă traiectul călătoriei expus în programul manifest. Nu este vorba despre portretul în sine ci despre ceea ce cuprinde şi va dăinui, de capacitatea de a combina reprezentarea şi imensa profunzime a sensului, de creare a unui dialog între istorie şi prezent. Înscris sub semnul orfismului şi al decantării clipelor imaginea comunică experienţa estetică a artistului, relaţia intimă cu ipostaza prefigurată. Artişti, critici de artă, istorici, personalităţi culturale din judeţele Neamţ, Bacău, Iaşi, Cluj-Napoca, Bistriţa-Năsăud şi din municipiul Bucureşti şi-au dat silinţa în a “captiva” timpul prin metafore plastice sugestive. Cu justificarea evidentă de a crea, nici un participant nu a rămas tributar spaţiului de poveste. Astfel, arta plastică iese la suprafața culturii într-un context în care, producția artistică face subiectul unor destăinuiri exponenţiale ca reală posibilitate de comunicare a unei istorii pline de culoare.
Impresionante sunt ritualurile pictorilor, tainice şi profund întoarse către o virtute artistică. Experienţă şi viziune, decantare şi rafinare a mijloacelor de expresie. Această stare de contemplare va fi cândva prelungită cu amintiri în faţa tablourilor care, cu siguranţă, vor face parte din ”colecţia de ieri” a pitorescului Bicaz.
Aşadar... analizând lucrările protagoniştilor vom constata o detaşare netă de cotidian, fiindu-le caracteristic imanenta integrare în natură:
Scenele din tablourile artistei Maria NIȚĂ REVENCU marchează
o descindere în propriul univers. Armoniile cromatice, cu aplecări spre
pointilism, sunt tansfigurate și puse sub semnul visului. Remarcabilă
este atenția
acordată formei din care se degajă sensibilitatea și iubirea distilată într-un
mediu cromatic de-o senzualitate decentă.
Vasile Doru ULIAN este
o personalitate distinctă în arealul cultural nemţean. Din locul demn de urmaş
al impresionismului, mai rezervat decât retorica artei plastice actuale, a
demonstrat prin operă măiestria tehnică desăvârşită. Prin excelenţă liric,
ataşat sufleteşte de tot ce îl înconjoară, nu are nevoie de repere noi,
conceptualiste sau generativiste pentru etalarea talentului. Bucuria
fundamentală a artistului este descoperirea şi redescoperirea frumuseţii
naturii - peisajul, soarele, atmosfera locului. El eternizează amintirile cu
frenezie, imprimă cu migală arheologia detaliilor locului populat de clipe vii,
neîngăduind timpului triumful inexistenţei.
Întâmplările din tablourile lui Laurenţiu DIMIŞCĂ dezvăluie
o atitudine solară. Libertatea ludică a artistului, expansiunea continuă în
viitoare aventuri cromatice de un comic bening uneori şi burlesc alteori,
descrie un traseu afectiv asemeni unei declaraţii de iubire eliberate de orice
urmă de tristeţe. Sentimentul a intrat în ordinea firească a timpului, măsurat
între copilărie şi maturitate. Nemaigăsindu-i ecou o desăvârşeşte prin
caligrafierea sufletului său pe suprafaţa pânzei trădând permanenţa copilăriei.
El conferă ansamblului o distincţie cromatică inedită.
Mircea Titus
ROMANESCU, privilegiat în sensul
cunoaşterii locului taberei (şi-a petrecut copilăria în vechiul sat Potoci,
rămas adormit sub apele lacului Bicaz), oferă cu generozitate spectacole
vizuale geometrizate. Dispunerea compoziţională a peisajului şi naturii statice
abordate susţine o desfăşurare ordonată şi coerentă a discursului cromatic
peste care, ritmul ocupă un loc admirabil. Structura coloristică vizează
factura obiectelor, spaţiul, volumul, dinamica impetuasă a tabloului. Funcţia
constructivă filtrată intelectual, reflectă energia luminii care
accentuează unitatea ansamblului. Cu o gândire de factură empirică artistul
relevă un transfer de sensibilitate prin sonoritatea cromatică cu care
cucereşte contemporaneitatea plastică.
Artistul plastic Petru DIACONU realizează
credibile decupaje din context. Dintr-o realitate obişnuită recuperează
elementul cunoscut valorificândul în fragmente lirice de o maximă
expresivitate. Deţine propriul alfabet al plasticităţii, el pare a cuprinde
peisajul cu pastă impermeabilă de culoare prin care nu mai pătrunde decât
lumina de dinafară, în timp ce dinăuntru răzbat doar ecouri caligrafiate a unor
forme condamnate la tăcere. Elocvenţa tablourilor constă în calitatea
cromatică, în recuperarea elementelor cunoscute şi dispunerea plastică a
acestora.
Măiestria lui Vasile SOPONARIU ne invită să ne închipuim un scenariu fantastic
populat de personaje suprarealiste, de forme zoomorfe sau umane obscure ce par
ecourile îndepărtate
ale unor ahetipuri. Forma personificată cu efect de contrast, magie şi
credinţă, supune la meditaţii şi reflecţii profunde. Coincidenţa
haos-lizibilitate pulsează în paralel în timp şi spaţiu. O împletire de
spontaneitate constructiv-distructivă într-un repaos maiestos declamator.
Numitorul comun al creaţiei artistului este bogăţia de idei şi claritatea
iconografică înrădăcinată în miturile şi legendele culturii antice.
Artistului Bogdan ENACHE nu-i poţi trece cu
vederea ipostazele încărcate de reverie ce se suprapun peste trăirea cotidiană.
El răscoleşte unghiurile cele mai neimportante a lucrurilor demolând propriile
ziduri de orgoliu şi sentimente suscitate de logică. Se fereşte de formule
căutând să înţeleagă ce este fundamental în concepţie dar şi în exprimare.
Extrage detaliu valorificând potenţialul gesticii şi elaborează cu
dezinvoltură prezenţe umane şi fizionomii ce par să-i scormonească memoria
afectivă. Un efect plastic susţinut pe caligrafia spontană care dinamizează
petele de culoare. Un discurs decorsetat de reguli, nonconformist în spatele
căruia se ascund măşti ce refac originile înseşi ale emoţiei.
Vasile CRĂIŢĂ MÂNDRĂ pictează
adevărate poezii ”en plain soleil”. În ambianţa plină şi generoasă anaturii impresionante,
artistul consfinţeşte clipa cu acordurile
limpezimii apei şi cerului, al aerului şi al luminii într-o confesiune
instalată irevocabil în faţa timpului. El întrebuinţează culoarea după toate
regulile plasticii, deţinând o tehnică specială, versificatorie a limbajului
plastic. Transparenţele obţinute completează şi înnobilează lucrarea într-o
unitate estetică. Stări adormite, adăpostite la umbra propriei sale intimităţi,
eliberate într-o linişte contemplativă, oferă privitorului un conţinut afectiv
care se cere a fi descifrat.
Tânărul Radu
CIURARU este atras de portretul deja
imortalizat. Fotografia e sursa de inspiraţie punându-i la încercare toată
atenţia şi obligându-l să păstreze proporţiile care fac să semene personajului
ales. Se află într-o etapă când reproduce verist similitudini fade de portrete
cândva adulate. Cu o concentrare dusă până la imobilism izbuteşte să restituie
limitarea severă de timp. Expresiea artistică a portretului dobândeşte un
caracter de exemplaritate.
Cu rigoarea din care se strecoară uneori fine sau directe ironii, Ştefan POTOP manifestă
un interes aparte pentru portret, reflectând întâmplări sau evenimente ce
răspund atât exigenţelor personale cât şi cotidianului din care sunt extrase
personajele ce-i atrag atenţia. Desfăşurarea în epic a gândirii artistului îl
direcţionează prospectiv şi introspectiv spre ritmuri cromatice armonioase,
împlinite. Portretul primarului de la Bicaz, de mare originalitate a expresiei,
încifrează preocupările pentru comunitate, dezvăluindui plastic trăirile ce i
se înghesuiesc la poarta sufletului. Artistul cerebral, evocator şi capabil să
reinterpreteze evenimentul/subiectul/obiectul, întreţine relaţii privilegiate
cu publicul spectator prin intermediul operei sale.
Mihai PERCA,
semnatarul tabloului ”Înger căzut”, alege dintr-o mulţime nesfârşită de
senzaţii pe cele care pot fi exprimate pe pânză. Lucrarea lasă să se întrevadă
un zbucium greu de tăinuit de un gestualism ce-i refuză fixarea, un catharsis
eliberator. Traseele de duct cromatic poartă energii vitale limitate de cadrul
tabloului, deformarea formei reprezentând sublimarea trăirilor artistice
excerptat de convenţional.
Andra Iulia MARGINĂ cu
o înzestrare nativă dovedește indiscutabile aptitudini plastice.
Impresionată de amploarea gestului pictural redă o lume fantastică de forme,
metafore plastice sau aluzive parabole, ce se mențin în registrul decorativ.
Chiar dacă timpul ne-a bătătorit deja cărările în direcţii diferite,
reîntâlnirea cu fostul coleg Gigi DĂNILĂ ne-a
procurat alte impresii şi amintiri comune ce ne marca în continuare profilul
artistic. Nu cred că la acea vreme am gândit că voi scrie, nici că aş fi avut
alt scop decât acela de a picta. În timp ce eu mă ”chinuiam” în faţa
şevaletului, Gigi cunoscând demult legătura dintre studiile de atelier şi
morfologia corpului uman, finaliza lucrarea. Mărturisesc că îl invidiam şi îi
admiram tabloul în acelaşi timp. În portretul profesorului din Tarcău, regăsesc
aceiaşi paletă restrânsă cromatic, aceiaşi vibraţie de tonuri şi griuri
colorate preluate de la maestrul ILIE BOCA. Chipul de o expresivitate
psihologică evidentă, cu o rigoare constructivă inedită de lirism şi epic, lasă
impresia de accentuată gravitate şi monumentalitate. Compoziţia este
orchestrată de acorduri plastice deosebite artistul realizând nu doar un
portret fizic cât şi pe cel moral.
...
artiştii au condensat clipele de contemplare lirică, liniştea, starea de spirit
în adevărate portrete ale timpului. Propriile emoţii şi
impresiile directe, prelucrate de gândirea plastică, le-au mărturisit talentul.
Ideea
continuităţii spaţial-temporală a imaginii ce poartă conotaţiile simbolice a portretului,
va modifica şi atinge valenţe generalizatoare, chemate să incorporeze noi
perspective artistice. Potoci-Bicaz reprezintă una din cea mai
importante manifestări din Piatra-Neamţ, şi nu doar merită ci reclamă chiar,
materializarea evidentă, distinctivă a poeziei locului, a absorbirii realului
în metafore plastice care să definească un traseu de notorietate în arealul
cultural naţional.