vineri, 9 august 2013

"Colecţia de azi - PORTRET" Potoci - Bicaz - Vânători - Neamţ 2013

   
PORTRETUL TIMPULUI
Fundaţia “C.M.Imago împreună cu partenerii săi principali – Primăria Oraşului Bicaz, Primăria Comunei Vînători-Neamţ, “Contrast Art”, Biblioteca Judeţeană “G.T. Kirileanu, “VIAŢA nemţeană”, Fundaţia “Vacanţe Muzicale” şi “Parking” S.A., au reuşit materializarea unui proiect de mare însemnătate pentru comunitatea nemţeană. Aserţiunea propusă de Fundaţia C.M.Imago “Colecţia de azi – PORTRET”  a proiectului sprijinit de A.F.C.N., confirmă poezia măreţiei locului întrepătruns de spiritul timpului - adevărat tezaur statornicit pe coordonate geografice şi istorice. După modelul doamnei acuarelei româneşti IULIA HĂLĂUCESCU, cunoscută drept cel mai inspirat rapsod al Bicazului şi împrejurimilor sale, tabăra reprezintă recuperarea unei părţi menite să înveşnicească în legendă locul ales.

Loc binecuvântat de Dumnezeu 
cu un peisaj minunat peste care domneşte muntele Ceahlău, a prilejuit deopotrivă momente unice pentru invitaţi şi partenerii proiectului. Evocarea PORTRETULUI convertit în imagini şi reverii aureolante reliefează elocvente mărturii directe de mare intensitate plastică. Paleta încărcată de bogăţia lăuntrică a participanţilor, a conturat cu prisosinţă traiectul călătoriei expus în programul manifest. Nu este vorba despre portretul în sine ci despre ceea ce cuprinde şi va dăinui, de capacitatea de a combina reprezentarea şi imensa profunzime a sensului, de creare a unui dialog între istorie şi prezent. Înscris sub semnul orfismului şi al decantării clipelor imaginea comunică experienţa estetică a artistului, relaţia intimă cu ipostaza prefigurată. Artişti, critici de artă, istorici, personalităţi culturale din judeţele Neamţ, Bacău, Iaşi, Cluj-Napoca, Bistriţa-Năsăud şi din municipiul Bucureşti şi-au dat silinţa în a “captiva” timpul prin metafore plastice sugestive. Cu justificarea evidentă de a crea, nici un participant nu a rămas tributar spaţiului de poveste. Astfel, arta plastică iese la suprafața culturii într-un context în care, producția artistică face subiectul unor destăinuiri exponenţiale ca reală posibilitate de comunicare a unei istorii pline de culoare.

Impresionante sunt ritualurile pictorilor, tainice şi profund întoarse către o virtute artistică. Experienţă şi viziune, decantare şi rafinare a mijloacelor de expresie. Această stare de contemplare va fi cândva prelungită cu amintiri în faţa tablourilor care, cu siguranţă, vor face parte din ”colecţia de ieri” a pitorescului Bicaz.

Aşadar... analizând lucrările protagoniştilor vom constata o detaşare netă de cotidian, fiindu-le caracteristic imanenta integrare în natură:

          Scenele din tablourile artistei Maria NIȚĂ REVENCU marchează o descindere în propriul univers. Armoniile cromatice, cu aplecări spre pointilism, sunt tansfigurate și puse sub semnul visului.  Remarcabilă este atenția acordată formei din care se degajă sensibilitatea și iubirea distilată într-un mediu cromatic de-o senzualitate decentă.
            Vasile Doru ULIAN este o personalitate distinctă în arealul cultural nemţean. Din locul demn de urmaş al impresionismului, mai rezervat decât retorica artei plastice actuale, a demonstrat prin operă măiestria tehnică desăvârşită. Prin excelenţă liric, ataşat sufleteşte de tot ce îl înconjoară, nu are nevoie de repere noi, conceptualiste sau generativiste pentru etalarea talentului. Bucuria fundamentală a artistului este descoperirea şi redescoperirea frumuseţii naturii - peisajul, soarele, atmosfera locului. El eternizează amintirile cu frenezie, imprimă cu migală arheologia detaliilor locului populat de clipe vii, neîngăduind timpului triumful inexistenţei.
          Întâmplările din tablourile lui Laurenţiu DIMIŞCĂ dezvăluie o atitudine solară. Libertatea ludică a artistului, expansiunea continuă în viitoare aventuri cromatice de un comic bening uneori şi burlesc alteori, descrie un traseu afectiv asemeni unei declaraţii de iubire eliberate de orice urmă de tristeţe. Sentimentul a intrat în ordinea firească a timpului, măsurat între copilărie şi maturitate. Nemaigăsindu-i ecou o desăvârşeşte prin caligrafierea sufletului său pe suprafaţa pânzei trădând permanenţa copilăriei. El conferă ansamblului o distincţie cromatică inedită.
          Mircea Titus ROMANESCU, privilegiat în sensul cunoaşterii locului taberei (şi-a petrecut copilăria în vechiul sat Potoci, rămas adormit sub apele lacului Bicaz), oferă cu generozitate spectacole vizuale geometrizate. Dispunerea compoziţională a peisajului şi naturii statice abordate susţine o desfăşurare ordonată şi coerentă a discursului cromatic peste care, ritmul ocupă un loc admirabil. Structura coloristică vizează factura obiectelor, spaţiul, volumul, dinamica impetuasă a tabloului. Funcţia constructivă filtrată intelectual, reflectă energia luminii care accentuează unitatea ansamblului. Cu o gândire de factură empirică artistul relevă un transfer de sensibilitate prin sonoritatea cromatică cu care cucereşte contemporaneitatea plastică.
          Artistul plastic Petru DIACONU realizează credibile decupaje din context. Dintr-o realitate obişnuită recuperează elementul cunoscut valorificândul în fragmente lirice de o maximă expresivitate. Deţine propriul alfabet al plasticităţii, el pare a cuprinde peisajul cu pastă impermeabilă de culoare prin care nu mai pătrunde decât lumina de dinafară, în timp ce dinăuntru răzbat doar ecouri caligrafiate a unor forme condamnate la tăcere. Elocvenţa tablourilor constă în calitatea cromatică, în recuperarea elementelor cunoscute şi dispunerea plastică a acestora.
          Măiestria lui Vasile SOPONARIU ne invită să ne închipuim un scenariu fantastic populat de personaje suprarealiste, de forme zoomorfe sau umane obscure ce par ecourile îndepărtate ale unor ahetipuri. Forma personificată cu efect de contrast, magie şi credinţă, supune la meditaţii şi reflecţii profunde. Coincidenţa haos-lizibilitate pulsează în paralel în timp şi spaţiu. O împletire de spontaneitate constructiv-distructivă  într-un repaos maiestos declamator. Numitorul comun al creaţiei artistului este bogăţia de idei şi claritatea iconografică înrădăcinată în miturile şi legendele culturii antice.
          Artistului Bogdan ENACHE nu-i poţi trece cu vederea ipostazele încărcate de reverie ce se suprapun peste trăirea cotidiană. El răscoleşte unghiurile cele mai neimportante a lucrurilor demolând propriile ziduri de orgoliu şi sentimente suscitate de logică. Se fereşte de formule căutând să înţeleagă ce este fundamental în concepţie dar şi în exprimare. Extrage detaliu valorificând potenţialul gesticii şi  elaborează cu dezinvoltură prezenţe umane şi fizionomii ce par să-i scormonească memoria afectivă. Un efect plastic susţinut pe caligrafia spontană care dinamizează petele de culoare. Un discurs decorsetat de reguli, nonconformist în spatele căruia se ascund măşti ce refac originile înseşi ale emoţiei.
          Vasile CRĂIŢĂ MÂNDRĂ pictează adevărate poezii ”en plain soleil”. În ambianţa plină şi generoasă anaturii impresionante, artistul consfinţeşte clipa cu acordurile limpezimii apei şi cerului, al aerului şi al luminii într-o confesiune instalată irevocabil în faţa timpului. El întrebuinţează culoarea după toate regulile plasticii, deţinând o tehnică specială, versificatorie a limbajului plastic. Transparenţele obţinute completează şi înnobilează lucrarea într-o unitate estetică. Stări adormite, adăpostite la umbra propriei sale intimităţi, eliberate într-o linişte contemplativă, oferă privitorului un conţinut afectiv care se cere a fi descifrat.  
          Tânărul Radu CIURARU este atras de portretul deja imortalizat. Fotografia e sursa de inspiraţie punându-i la încercare toată atenţia şi obligându-l să păstreze proporţiile care fac să semene personajului ales. Se află într-o etapă când reproduce verist similitudini fade de portrete cândva adulate. Cu o concentrare dusă până la imobilism izbuteşte să restituie limitarea severă de timp. Expresiea artistică a portretului dobândeşte un caracter de exemplaritate.
          Cu rigoarea din care se strecoară uneori fine sau directe ironii, Ştefan POTOP manifestă un interes aparte pentru portret, reflectând întâmplări sau evenimente ce răspund atât exigenţelor personale cât şi cotidianului din care sunt extrase personajele ce-i atrag atenţia. Desfăşurarea în epic a gândirii artistului îl direcţionează prospectiv şi introspectiv spre ritmuri cromatice armonioase, împlinite. Portretul primarului de la Bicaz, de mare originalitate a expresiei, încifrează preocupările pentru comunitate, dezvăluindui plastic trăirile ce i se înghesuiesc la poarta sufletului. Artistul cerebral, evocator şi capabil să reinterpreteze evenimentul/subiectul/obiectul, întreţine relaţii privilegiate cu publicul spectator prin intermediul operei sale.
          Mihai PERCA, semnatarul tabloului ”Înger căzut”, alege dintr-o mulţime nesfârşită de senzaţii pe cele care pot fi exprimate pe pânză. Lucrarea lasă să se întrevadă un zbucium greu de tăinuit de un gestualism ce-i refuză fixarea, un catharsis eliberator. Traseele de duct cromatic poartă energii vitale limitate de cadrul tabloului, deformarea formei reprezentând sublimarea trăirilor artistice excerptat de convenţional.
          Andra Iulia MARGINĂ cu o înzestrare nativă dovedește indiscutabile aptitudini plastice. Impresionată de amploarea gestului pictural redă o lume fantastică de forme, metafore plastice sau aluzive parabole, ce se mențin în registrul decorativ.
          Chiar dacă timpul ne-a bătătorit deja cărările în direcţii diferite, reîntâlnirea cu fostul coleg Gigi DĂNILĂ ne-a procurat alte impresii şi amintiri comune ce ne marca în continuare profilul artistic. Nu cred că la acea vreme am gândit că voi scrie, nici că aş fi avut alt scop decât acela de a picta. În timp ce eu mă ”chinuiam” în faţa şevaletului, Gigi cunoscând demult legătura dintre studiile de atelier şi morfologia corpului uman, finaliza lucrarea. Mărturisesc că îl invidiam şi îi admiram tabloul în acelaşi timp. În portretul profesorului din Tarcău, regăsesc aceiaşi paletă restrânsă cromatic, aceiaşi vibraţie de tonuri şi griuri colorate preluate de la maestrul ILIE BOCA. Chipul de o expresivitate psihologică evidentă, cu o rigoare constructivă inedită de lirism şi epic, lasă impresia de accentuată gravitate şi monumentalitate. Compoziţia este orchestrată de acorduri plastice deosebite artistul realizând nu doar un portret fizic cât şi pe cel moral.

   ... artiştii au condensat clipele de contemplare lirică, liniştea, starea de spirit în adevărate portrete ale timpuluiPropriile emoţii şi impresiile directe, prelucrate de gândirea plastică, le-au mărturisit talentul.

        Ideea continuităţii spaţial-temporală a imaginii ce poartă conotaţiile simbolice a portretului, va modifica şi atinge valenţe generalizatoare, chemate să incorporeze noi perspective artistice. Potoci-Bicaz reprezintă una din cea mai importante manifestări din Piatra-Neamţ, şi nu doar merită ci reclamă chiar, materializarea evidentă, distinctivă a poeziei locului, a absorbirii realului în metafore plastice care să definească un traseu de notorietate în arealul cultural naţional.