joi, 25 august 2011

Expozitia de icoane




         Mihai Silviu Iftimie sau Nevoia de frumuseţe

    Ca elev a liceului pedagogic Mihai-Silviu Iftimie a fost singurul care şi-a exprimat opţiunea de a urma Seminarul Teologic Liceal Ortodox "Veniamin Costache", Manastirea Neamţ, încurajat în alegerea sa fiind, de profesori şi sprijinit de părinţii care, i-au fost şi îi sunt tot timpul alături. Pe buna dreptate că, aşa cum scria Berdiaev: “omul, prin natura sa e mai aproape de Dumnezeu decât de lume.” Astfel, şi-a surprins familia cu preferinţa lui, la o vârsta când alţi tineri îşi doresc orice altceva, după cum spun, întocmai, versurile: “Nu-i a Domnului Lucrare îngrădită şi-ncuiată;/Cui nu-i place calea-ngustă poate-alege calea lată,/Cui îi place-n altă' parte poate orişicând să plece,/Cine-şi vrea usoară crucea, n-are o cale, are zece" (Traian Dorz) 
   Calitatea trăirilor lui Mihai-Silviu Iftimie a fost cu totul deosebită, nevoia de frumuseţe şi sinceritate nu o putea găsi in altă parte decât la această şcoală, unde elevii îşi dezvoltă personalitatea prin activităţi spirituale, culturale dar şi practice, de pictură, creaţii şi seri literare, cor si de asemeni sunt implicati in tot felul de activitati gospodaresti. Aici s-a deprins ca om, aici s-a descoperit pe sine cu toată învăţătura creştină primită de la părinţi. Aici, a fost atins de o adevarată binecuvântare divină. 
   Profesorul Dan Ţârdea l-a iniţiat în tainele picturii icoanelor, ia urmarit cu atenţie dezvoltarea simţului estetic pentru artă şi pictura bisericească, aplecându-se spre educaţia religioasă a tânărului şi învăţându-l proporţiile fundamentale teologice ale icoanei. Aşa încât, pictorul Mihai-Silviu Iftimie a îmbrăcat pentru totdeauna armura ortodoxiei, dedicându-se cu migală asupra panoului de lemn, care tânjeşte după mângâierile pensulei. 
    La ora debutului s-a prezentat matur, după o îndelungată chibzuinţă şi poate conştient de primejdia grabei. Aceasta expoziţie este echilibrată, filtrată valoric şi deschide un mare orizont carierei viitoare, dominată de modestie şi talent. Fondul lăuntric din care, scoate la suprafaţă cu har şi dăruire imagini sacre, reprezintă prezenţa divină a creaţiei, prin portretele lui Iisus, a Maicii Domnului sau a apostolilor. Imaginea are o mare forţă de cucerire a sufletului, imaginea este mantra, este poarta prin care trece sufletul fiecăruia spre cer...            
   Icoanele sunt executate în tehnica culorilor de apă, pe panou de lemn de cireş, uscat vreme îndelungată şi apoi sculptat, asigurându-i calitate şi rezistenţă în timp. Alegerea lemnului este importantă în sensul conservării picturii. Pregătirea acestuia urmează o serie întreagă de etape de lucru: de la aşezarea panoului cu sensul fibrei orientat vertical, pentru a evita indoirea lemnului, la prepararea cleiului, a pănzei de in sau bumbac, a grunduirii, a desenului şi auririi, până să ajungă la primul strat de culoare. Urmează finisare, inscripţionarea şi apoi vernisarea. Rugăciunea iconarului e nelipsită în timpul lucrului. Un adevărat ritual ce înobileaza icoana după sfinţire.
   Dar Mihai-Silviu Iftimie a pictat şi troiţe în locuri în care, fiecare trecator să-şi aducă aminte de Pronia cerească. După "Erminia picturii bizantine" de la Sf.Luca (primul pictor creştin), toate icoanele sânt reproduceri. Desigur, nu tocmai copii fidele, ele împrumutând întotdeauna câte ceva de la cel care le pictează şi, chiar mai mult, de la cel pentru care se picteaza. De aceea, harul îl învredniceşte în faţa oamenilor, dar mai ales, în faţa lui Dumnezeu. Icoanele sunt obiecte de cult, sunt reprezentări sensibil afective şi spirituale a Divinităţii fără de care, nu ne-am putea apropia de Biserică. Icoana este o formă de comunicare vizuală ce completează desăvărşit chipul lui Dumnezeu, şi nu pot lipsi din casa omului. Deşi are darul de a îmbrăca pereţii interiori a spaţiului locativ, mai mult decat atăt, este o mărturisire a credinţei. 
   Tânăr fiind, Mihai-Silviu Iftimie pare a cunoaşte timpul zărindu-i marginile, între iarbă şi stele e rugăciunea şi credinţa, prefigurând în acest fel, aproape toate liniile evoluţiei sale. 
    Aceasta e coordonata spiritualităţii care îl va însoţi toată viaţa. Nu ne rămâne decât să-i urăm succes pe mai departe şi să-i adresăm felicitările cuvenite unui tânăr cu alese calităţi.