Albumul UAP Filiala Uniunii Artistilor din Bacau 40 de ani

Ieri pentru azi …

        Cu patruzeci de ani în urmă, când s-au pus bazele unei raţiuni considerabile în privinţa fenomenului artistic, când destinul artelor plastice -  indisolubil legat de intreaga noastră cultură -  prindea contur,  constituindu-se într-un mod organizat sub forma Cenaclului „Nicu Enea”, când o mână de oameni îşi formau un program ambiţios si râvneau la aplicarea acestuia, a fost scrisa o pagină de istorie locală. Deşi părea un deziderat menit a statua un ideal – o autonomie spirituală cu un conţinut delimitat (existau Teatrul de Stat, Filarmonica, revista „Ateneu”) -  iar artiştii erau chemaţi doar sa rezolve mai mult probleme de formă, culoare şi decoraţiuni,  în acea perioada plină de contradicţii, libertatea expresiei sau a creativităţii era limitată de utopia realismului socialist. Evident insă că opera de artă nu poate fi judecată numai din punctul de vedere  al valorilor etice. Doar emoţia estetică transmisibilă poate stabili adevărul privind calitatea şi însemnătatea creaţiei şi creatorilor, ideile şi sentimentele din care era framântată arta. Stiluri şi viziuni ce surprind prin indrazneală, tehnici cu forme riguros organizate se clătinau de incoerenţa ideilor vizând realizarea unor creaţii care impuneau ilustrarea realismului socialist din ţară. Varietatea consternantă a curentelor şi stilurilor  epocii moderne impresioneaza prin tenacitatea cu care artiştii au căutat să extindă orizontul expresiv al artei redând viaţa, realitatea, adevărul în sfârşit, nu într-o strălucire poetică, ci integratoare, cu reflecţie şi conţinut intim al intrebărilor existenţiale.

      Nume precum Grigore Coban, Ion Burdujog, Gheorghe Velea, Gheorghe Mocanu, Anton Ciobanu, Salomeea Velea si Ilie Boca -  nucleu de avangardă artistică -  au „inceput un fel de bătălie pentru a crea la Bacău o bază materială pentru creaţie artistică şi, după multe demersuri pe la Uniune (U.A.P. Romania),  în 1969, primele ateliere erau gata ...”(1) Angajaţi în determinarea culturalităţii provinciei, au obţinut „ateliere noi şi un magazin al Fondului Plastic în centrul oraşului’(2). Au urmat taberele de creaţie la Târgu-Ocna, Berzunţi, Letea, Tescani, Măgura. S-au adaugat pe rând profesorii: Constantin Ciosu, Petre Pinca (sculptor), scenograful Vasile Jurje, Vasile Crăiţă-Mandră, Aurel Stanciu, mai tarziu Gheorghe şi Dany Zărnescu, Veronica Călin, Ştefan Pristavu, Mihai Chiuaru, Ioan Burlacu, Cristina Ciobanu, Carmen Poenaru, Viorica Zaharia, Liliana Dumitriu, Dorel Făcăoaru, Constantin Tănăsache . 

     ________________________________________________________________

1) Carmen Mihalache, „Magia amintirii – convorbiri cu Ilie Boca”, Bacau, Ed. „Desteptarea”, 2002, p.22.

           Provocările timpului, ca şi creaţia artiştilor plastici băcăuani – «amprentată de o anumită forţă expresionist-vitalistă » (2)  si apreciată în cadrul expoziţiilor de prestigiu din ţară şi străinătate - au arătat că în artă nu există democraţie şi nici alt sistem; există doar valoare. Artistul a facut întotdeauna ceea ce a gândit şi a simţit, astfel încât opera lui trăieşte în timp şi este apreciată atât de oameni de specialitate, cât şi de oameni obişnuţi.

        Categoric, peisajul tendinţelor artistice ale artei contemporane dovedeşte o atitudine atentă la înnoire. Opera de artă, azi mai mult ca oricând, este supusă analizei estetice, dar nu numai. Dincolo de formă interesează înţelesurile, semnificaţiile ce le exprimă prin ea însăşi, solicitând un proces similar cu lectura. Ea implică totalitate şi integrare, iar tendinţele viziunii analitice nu trebuie să ne oprească să vedem întregul ei, ci dimpotrivă, să incite privitorul la reflecţie şi atitudine. Mai mult, arta reuşeşte chiar să provoace comentarii politice. A suportat de multe ori influenţele ştiinţei şi tehnicii, ale frământărilor sociale  şi schimbărilor politice, dar tot de atâtea ori arta, ştiinţa şi tehnica s-au născut simultan, incorporând acelaşi spirit al creaţiei. Investigaţiile artiştilor asupra realităţilor sociale româneşti este un mijloc artistic cu caracter de manifest. Opţiunile implicate în elaborarea creaţiei induc o paletă diversă de sensuri noi, un ansamblu de mijloace şi procese intelectuale şi materiale ale timpului.  Deschiderea spre experienţă este şi o desprindere de stereotipiile realismelor impuse, mai târziu oficializate, dar şi o decomplexare a artistului tânăr. Formele alternative de artă, accesul la mijloacele tehnice, libertatea de a discerne gestul şi limbajul folosit în promovarea operei de artă constituie în mod irefutabil elemente ce reprezintă lumea contemporană.

         Printre aceste certitudini, artiştii vor continua să trateze profunzimile timpului – cele moştenite şi cele ce se adaugă -, cu acelaşi interes afirmat în diverse modalităţi de expresie alternativă. Intensificarea tendinţelor novatoare se vede la tânăra generaţie, adică la  noii membri ai filialei U.A.P.: Marius Craiţă, Geanina Ivu, Lupaşcu Elena, Teodora Nicodim, Dionis Puşcuţă – actualul preşedinte al filialei U.A.P. -, Mihnea Baran, Bianca Rotaru şi toţi cei care fac parte din prezentul album. Peste aceasta soliditate a creaţiei am considerat important ca valorile artistice, adevărate punţi de legătură între tradiţia culturală locală şi procesele artistice internaţionale, să fie cunoscute publicului larg. Nu am avut în intenţie să inventariez o arheologie a detaliilor în ceea ce priveşte activitatea filialei U.A.P., a clipelor austere pe care le-au trait maestrii, ci doar să  consemnez o etapă a consacrării artei plastice ca „artă a cetăţii”, ca o  recunoaştere a valorilor. Am dorit, de asemenea, să fac cunoscută publicului de toate vârstele existenţa unei tradiţii în Bacău, dată de bogăţia demersului artistic original şi autentic, menit a conferi un loc aparte în dezvoltarea artei româneşti.  

Angajata în migăloasa caligrafiere a stărilor artistice locale, am recurs la semiotica faptului cotidian, detaliind  40 de ani de existenţă a filialei U.A.P.  din Bacău. Profitând de cumpăna anilor, pe care între timp o depăşim împreună, am încercat să refac discret un drum în timp, ca un ecou venit din sine.

2 – „Informatia.ro”, Anuala artiştilor plastici băcăuani i-a impresionat pe criticii de artă Elena Solomon, luni, 26 decembrie 2005 (http://2005.informatia.ro/Anuala_artistilor_plastici_bacauani_i_a_impresionat_pe_criticii_de_arta-121624)

Corectura: Grupul „Romana corecta” al  Facultatii de Litere – Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacau 
Coordonatorul Grupuluilui: conf.univ.dr.Ioan Danila: http://litere.ub.ro/structura-facultatii/catedra-de-limba-si-literatura-romana/conf-univ-dr-ioan-danila

 Ecouri mass-media:

http://www.uapbc.3x.ro/html/membri.html
 http://publikartis.wordpress.com/
http://arttaste.blogspot.com/2009/12/lansare-album-monografic-uap-bacau-40.html

http://www.farafiltru.net/anuala-uap-bacau-2009-o-editie-pasionala.html
http://www.ziaruldebacau.ro/ziarul/2009/12/30/albumul-uap-bacau-40-criticat-de-fostul-presedinte-  mihai-chiuaru.html
http://www.csjbacau.ro/fisiere_comunicate/226_99_proiecte_Legea_350.pdf   

http://www.rovimed.com/cartea/571/uap-bacau.html?osCsid=d4cbb432110d41cc4c7f3c6d930c809f
http://www.desteptarea.ro/premiile-uniunii-artistilor-plastici-ioan-burlacu-cel-mai-bun-artist-plastic-in-2009.html

Yesterday for today… 

Forty years ago, when the bases for a considerable cause were set up as regards the artistic phenomenon, when the destiny of plastic art – indestructibly linked to our entire culture – was taking shape in an organized way under the form of the Literary Circle “Nicu Enea”, when a group of people formed an ambitious programme and strived for applying this, a page of local history was written. Although it seemed a wish destined to statute an ideal – a spiritual autonomy with a defined contents (there were the State Theatre, the Philarmonic orchestra, the magazine “Athenaeum”) – and the artists were called only to solve problems of shape, colour and decorations, in this period full of contradictions, the freedom of expression or of creativity was limited by the utopia of the socialist realism. Obviously the masterpiece cannot be judged only from the point of view of the aesthetical values. Only the transmissible aesthetic emotion can stifle the truth concerning the quality and importance of the creation and creators, the ideas and the feelings out of which art was moulded. Styles and visions which surprise through their courage, techniques with rigorously organized shapes were hampered by the incoherence of the ideas concerning the accomplishment of some creations which imposed the revealing of the socialist realism in the country. The amazing variety of the trends and styles of the modern era impress through the persistence the artists sought to extend the expressive horizon of art rendering life, reality, truth in the end, not through a poetic magnificence but integrator, with reflection and intimate contents of the existential questions. Names like Grigore Coban, Ion Burdujog, Gheorghe Velea, Gheorghe Mocanu, Anton Ciobanu, Salomeea Velea and Ilie Boca – the artistic vanguardist nucleus – “started a kind of struggle to create in Bacau a material basis for artistic creation and after many measures at the Union (P.A.U Romania), in 1969, the first workshops were ready...”(1)Engaged in determining the province culturality they acquired “new workshops and a shop of the Plastic Art in the centre of the city”(2) There followed creation studios in Târgu-Ocna, Berzunţi, Letea, Tescani, Măgura. All in all the following teachers joined: Constantin Ciosu, Petre Pinca (sculptor), the scenographer Vasile Jurje, Vasile Crăiţă-Mandră, Aurel Stanciu, later Gheorghe and Dany Zărnescu, Veronica Călin, Ştefan Pristavu, Mihai Chiuaru, Ioan Burlacu, Cristina Ciobanu, Carmen Poenaru, Viorica Zaharia, Liliana Dumitriu, Dorel Făcăoaru, Constantin Tănăsache . __________________________________________________________________________________

1) Carmen Mihalache, „The Magic of the Memories” – conversations with Ilie Boca”, Bacau, Ed. “Desteptarea”, 2002, p. 22. 

The challenges of time as well as the creation of the plastic artists in Bacau –<> (2) and appreciated within the impressive exhibitions in the country and abroad – showed that in art there is no democracy and no other system; there is only value. The artist has always done what he had thought and felt, so that his masterpiece lives upon the time and is appreciated by both specialty people and common people. Certainly, the landscape of the artistic tendencies of the contemporary art proves an attitude careful to renewal. The masterpiece today is more than any time, is subjected to the aesthetical analysis and not only. Beyond the shape there are interests in the meanings, the significations expressed through itself, asking for a process similar to reading. It involves totality and integration, and the tendencies of the analytical vision do not have to stop us from seeing its wholeness, on the contrary to urge the spectator to reflection and attitude. In addition, art even manages to bring about political commentaries. It sustained many times the influences of the science and technique, of the social worries and of the political changes, but as many times as previously art, science and technique were born simultaneously, incorporating the same spirit of creation. The artists’ investigations on social Romanian realities represent an artistic means with a manifesto character. The options involved in the working out of the creation infer a various palette of new meanings, an ensemble of means and intellectual and time processes. The opening to experience is also a separation from the stereotypes of the imposed realisms, officialized later, but also a desinhibition of the young artist. The alternative forms of art, the access to technical means, the freedom to distinguish between gesture and the used language in promoting the masterpiece indisputably constitute the elements representing the contemporary world. Among these certainties ,the artists will continue to deal with the depths of time – the inherited ones and the added ones -, with the same interest stated in different ways of alternative expression. The intensification of the innovating tendencies can be seen at the young generation, in other words at new members of the union P.A.U..: Marius Craiţă, Geanina Ivu, Lupaşcu Elena, Teodora Nicodim, Dionis Puşcuţă – the present chairman of the union U.A.P. -, Mihne Baran, Bianca Rotaru and all that are taking part in the present album. Over this solidity of creation I considered being important that the artistic values, real connection bridges between the local cultural tradition and the international artistic processes to be known to the public. I did not intend to make an inventory of the archaeology of details as concerns the activity of the union P.A.U., of the austere moments the artists went through, but to record a stage in the recognition of the plastic art as « an art of the fortress », as an acknowledgement of the values. I also wanted to make known to the public of all ages the existence of a tradition in Bacau, given by the richness of the original and authentic artistic approach, destined to render a special part in the development of the Romanian art. Involved in the scrupulous handwriting of the local artistic states, I resorted to the semiotics of the daily fact, giving details about 40 years of existence at the union P.A.U. in Bacau. Taking advantage of the passing of the years, which meanwhile we surpass together, I tried to discreetly restore a way in time, as an echo appeared from the self.

___________________________________________________________________________________

2 – „Informatia.ro”, The Yearly of the plastic artists in Bacau impressed the art critics Elena Solomon,Monday,26thDecember2005 (http://2005.informatia.ro/Anuala_artistilor_plastici_bacauani_i_a_impresionat_pe_criticii_de_arta-121624) 
___________________________________________________________________________________
Correction: Teh group „Romana corecta” of teh Language University – teh University „Vasile Alecsandri” in Bacau (teh Coordinator of teh group: Ph.D.univ. lect.Ioan Danila) 
Traducere: Cristina Ghiciusca