sâmbătă, 23 noiembrie 2013

SE NAŞTE O CAPODOPERĂ... (+playlist)

PORTRETE ÎN BIBLIOTECA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI (+playlist)

miercuri, 30 octombrie 2013

3D Building Projection (Mapare/Proiectie 3D pe cladire) Cluj - Napoca

vineri, 9 august 2013

"Colecţia de azi - PORTRET" Potoci - Bicaz - Vânători - Neamţ 2013

   
PORTRETUL TIMPULUI
Fundaţia “C.M.Imago împreună cu partenerii săi principali – Primăria Oraşului Bicaz, Primăria Comunei Vînători-Neamţ, “Contrast Art”, Biblioteca Judeţeană “G.T. Kirileanu, “VIAŢA nemţeană”, Fundaţia “Vacanţe Muzicale” şi “Parking” S.A., au reuşit materializarea unui proiect de mare însemnătate pentru comunitatea nemţeană. Aserţiunea propusă de Fundaţia C.M.Imago “Colecţia de azi – PORTRET”  a proiectului sprijinit de A.F.C.N., confirmă poezia măreţiei locului întrepătruns de spiritul timpului - adevărat tezaur statornicit pe coordonate geografice şi istorice. După modelul doamnei acuarelei româneşti IULIA HĂLĂUCESCU, cunoscută drept cel mai inspirat rapsod al Bicazului şi împrejurimilor sale, tabăra reprezintă recuperarea unei părţi menite să înveşnicească în legendă locul ales.

Loc binecuvântat de Dumnezeu 
cu un peisaj minunat peste care domneşte muntele Ceahlău, a prilejuit deopotrivă momente unice pentru invitaţi şi partenerii proiectului. Evocarea PORTRETULUI convertit în imagini şi reverii aureolante reliefează elocvente mărturii directe de mare intensitate plastică. Paleta încărcată de bogăţia lăuntrică a participanţilor, a conturat cu prisosinţă traiectul călătoriei expus în programul manifest. Nu este vorba despre portretul în sine ci despre ceea ce cuprinde şi va dăinui, de capacitatea de a combina reprezentarea şi imensa profunzime a sensului, de creare a unui dialog între istorie şi prezent. Înscris sub semnul orfismului şi al decantării clipelor imaginea comunică experienţa estetică a artistului, relaţia intimă cu ipostaza prefigurată. Artişti, critici de artă, istorici, personalităţi culturale din judeţele Neamţ, Bacău, Iaşi, Cluj-Napoca, Bistriţa-Năsăud şi din municipiul Bucureşti şi-au dat silinţa în a “captiva” timpul prin metafore plastice sugestive. Cu justificarea evidentă de a crea, nici un participant nu a rămas tributar spaţiului de poveste. Astfel, arta plastică iese la suprafața culturii într-un context în care, producția artistică face subiectul unor destăinuiri exponenţiale ca reală posibilitate de comunicare a unei istorii pline de culoare.

Impresionante sunt ritualurile pictorilor, tainice şi profund întoarse către o virtute artistică. Experienţă şi viziune, decantare şi rafinare a mijloacelor de expresie. Această stare de contemplare va fi cândva prelungită cu amintiri în faţa tablourilor care, cu siguranţă, vor face parte din ”colecţia de ieri” a pitorescului Bicaz.

Aşadar... analizând lucrările protagoniştilor vom constata o detaşare netă de cotidian, fiindu-le caracteristic imanenta integrare în natură:

          Scenele din tablourile artistei Maria NIȚĂ REVENCU marchează o descindere în propriul univers. Armoniile cromatice, cu aplecări spre pointilism, sunt tansfigurate și puse sub semnul visului.  Remarcabilă este atenția acordată formei din care se degajă sensibilitatea și iubirea distilată într-un mediu cromatic de-o senzualitate decentă.
            Vasile Doru ULIAN este o personalitate distinctă în arealul cultural nemţean. Din locul demn de urmaş al impresionismului, mai rezervat decât retorica artei plastice actuale, a demonstrat prin operă măiestria tehnică desăvârşită. Prin excelenţă liric, ataşat sufleteşte de tot ce îl înconjoară, nu are nevoie de repere noi, conceptualiste sau generativiste pentru etalarea talentului. Bucuria fundamentală a artistului este descoperirea şi redescoperirea frumuseţii naturii - peisajul, soarele, atmosfera locului. El eternizează amintirile cu frenezie, imprimă cu migală arheologia detaliilor locului populat de clipe vii, neîngăduind timpului triumful inexistenţei.
          Întâmplările din tablourile lui Laurenţiu DIMIŞCĂ dezvăluie o atitudine solară. Libertatea ludică a artistului, expansiunea continuă în viitoare aventuri cromatice de un comic bening uneori şi burlesc alteori, descrie un traseu afectiv asemeni unei declaraţii de iubire eliberate de orice urmă de tristeţe. Sentimentul a intrat în ordinea firească a timpului, măsurat între copilărie şi maturitate. Nemaigăsindu-i ecou o desăvârşeşte prin caligrafierea sufletului său pe suprafaţa pânzei trădând permanenţa copilăriei. El conferă ansamblului o distincţie cromatică inedită.
          Mircea Titus ROMANESCU, privilegiat în sensul cunoaşterii locului taberei (şi-a petrecut copilăria în vechiul sat Potoci, rămas adormit sub apele lacului Bicaz), oferă cu generozitate spectacole vizuale geometrizate. Dispunerea compoziţională a peisajului şi naturii statice abordate susţine o desfăşurare ordonată şi coerentă a discursului cromatic peste care, ritmul ocupă un loc admirabil. Structura coloristică vizează factura obiectelor, spaţiul, volumul, dinamica impetuasă a tabloului. Funcţia constructivă filtrată intelectual, reflectă energia luminii care accentuează unitatea ansamblului. Cu o gândire de factură empirică artistul relevă un transfer de sensibilitate prin sonoritatea cromatică cu care cucereşte contemporaneitatea plastică.
          Artistul plastic Petru DIACONU realizează credibile decupaje din context. Dintr-o realitate obişnuită recuperează elementul cunoscut valorificândul în fragmente lirice de o maximă expresivitate. Deţine propriul alfabet al plasticităţii, el pare a cuprinde peisajul cu pastă impermeabilă de culoare prin care nu mai pătrunde decât lumina de dinafară, în timp ce dinăuntru răzbat doar ecouri caligrafiate a unor forme condamnate la tăcere. Elocvenţa tablourilor constă în calitatea cromatică, în recuperarea elementelor cunoscute şi dispunerea plastică a acestora.
          Măiestria lui Vasile SOPONARIU ne invită să ne închipuim un scenariu fantastic populat de personaje suprarealiste, de forme zoomorfe sau umane obscure ce par ecourile îndepărtate ale unor ahetipuri. Forma personificată cu efect de contrast, magie şi credinţă, supune la meditaţii şi reflecţii profunde. Coincidenţa haos-lizibilitate pulsează în paralel în timp şi spaţiu. O împletire de spontaneitate constructiv-distructivă  într-un repaos maiestos declamator. Numitorul comun al creaţiei artistului este bogăţia de idei şi claritatea iconografică înrădăcinată în miturile şi legendele culturii antice.
          Artistului Bogdan ENACHE nu-i poţi trece cu vederea ipostazele încărcate de reverie ce se suprapun peste trăirea cotidiană. El răscoleşte unghiurile cele mai neimportante a lucrurilor demolând propriile ziduri de orgoliu şi sentimente suscitate de logică. Se fereşte de formule căutând să înţeleagă ce este fundamental în concepţie dar şi în exprimare. Extrage detaliu valorificând potenţialul gesticii şi  elaborează cu dezinvoltură prezenţe umane şi fizionomii ce par să-i scormonească memoria afectivă. Un efect plastic susţinut pe caligrafia spontană care dinamizează petele de culoare. Un discurs decorsetat de reguli, nonconformist în spatele căruia se ascund măşti ce refac originile înseşi ale emoţiei.
          Vasile CRĂIŢĂ MÂNDRĂ pictează adevărate poezii ”en plain soleil”. În ambianţa plină şi generoasă anaturii impresionante, artistul consfinţeşte clipa cu acordurile limpezimii apei şi cerului, al aerului şi al luminii într-o confesiune instalată irevocabil în faţa timpului. El întrebuinţează culoarea după toate regulile plasticii, deţinând o tehnică specială, versificatorie a limbajului plastic. Transparenţele obţinute completează şi înnobilează lucrarea într-o unitate estetică. Stări adormite, adăpostite la umbra propriei sale intimităţi, eliberate într-o linişte contemplativă, oferă privitorului un conţinut afectiv care se cere a fi descifrat.  
          Tânărul Radu CIURARU este atras de portretul deja imortalizat. Fotografia e sursa de inspiraţie punându-i la încercare toată atenţia şi obligându-l să păstreze proporţiile care fac să semene personajului ales. Se află într-o etapă când reproduce verist similitudini fade de portrete cândva adulate. Cu o concentrare dusă până la imobilism izbuteşte să restituie limitarea severă de timp. Expresiea artistică a portretului dobândeşte un caracter de exemplaritate.
          Cu rigoarea din care se strecoară uneori fine sau directe ironii, Ştefan POTOP manifestă un interes aparte pentru portret, reflectând întâmplări sau evenimente ce răspund atât exigenţelor personale cât şi cotidianului din care sunt extrase personajele ce-i atrag atenţia. Desfăşurarea în epic a gândirii artistului îl direcţionează prospectiv şi introspectiv spre ritmuri cromatice armonioase, împlinite. Portretul primarului de la Bicaz, de mare originalitate a expresiei, încifrează preocupările pentru comunitate, dezvăluindui plastic trăirile ce i se înghesuiesc la poarta sufletului. Artistul cerebral, evocator şi capabil să reinterpreteze evenimentul/subiectul/obiectul, întreţine relaţii privilegiate cu publicul spectator prin intermediul operei sale.
          Mihai PERCA, semnatarul tabloului ”Înger căzut”, alege dintr-o mulţime nesfârşită de senzaţii pe cele care pot fi exprimate pe pânză. Lucrarea lasă să se întrevadă un zbucium greu de tăinuit de un gestualism ce-i refuză fixarea, un catharsis eliberator. Traseele de duct cromatic poartă energii vitale limitate de cadrul tabloului, deformarea formei reprezentând sublimarea trăirilor artistice excerptat de convenţional.
          Andra Iulia MARGINĂ cu o înzestrare nativă dovedește indiscutabile aptitudini plastice. Impresionată de amploarea gestului pictural redă o lume fantastică de forme, metafore plastice sau aluzive parabole, ce se mențin în registrul decorativ.
          Chiar dacă timpul ne-a bătătorit deja cărările în direcţii diferite, reîntâlnirea cu fostul coleg Gigi DĂNILĂ ne-a procurat alte impresii şi amintiri comune ce ne marca în continuare profilul artistic. Nu cred că la acea vreme am gândit că voi scrie, nici că aş fi avut alt scop decât acela de a picta. În timp ce eu mă ”chinuiam” în faţa şevaletului, Gigi cunoscând demult legătura dintre studiile de atelier şi morfologia corpului uman, finaliza lucrarea. Mărturisesc că îl invidiam şi îi admiram tabloul în acelaşi timp. În portretul profesorului din Tarcău, regăsesc aceiaşi paletă restrânsă cromatic, aceiaşi vibraţie de tonuri şi griuri colorate preluate de la maestrul ILIE BOCA. Chipul de o expresivitate psihologică evidentă, cu o rigoare constructivă inedită de lirism şi epic, lasă impresia de accentuată gravitate şi monumentalitate. Compoziţia este orchestrată de acorduri plastice deosebite artistul realizând nu doar un portret fizic cât şi pe cel moral.

   ... artiştii au condensat clipele de contemplare lirică, liniştea, starea de spirit în adevărate portrete ale timpuluiPropriile emoţii şi impresiile directe, prelucrate de gândirea plastică, le-au mărturisit talentul.

        Ideea continuităţii spaţial-temporală a imaginii ce poartă conotaţiile simbolice a portretului, va modifica şi atinge valenţe generalizatoare, chemate să incorporeze noi perspective artistice. Potoci-Bicaz reprezintă una din cea mai importante manifestări din Piatra-Neamţ, şi nu doar merită ci reclamă chiar, materializarea evidentă, distinctivă a poeziei locului, a absorbirii realului în metafore plastice care să definească un traseu de notorietate în arealul cultural naţional.



luni, 17 iunie 2013

MIHAI TARAŞI - Expoziţie personală

COMUNICAT DE PRESĂ
                     Complexul Muzeal “Iulian Antonescu” vă invită la expoziţia personală a artistului plastic MIHAI  TARAŞI  (Conf. univ. dr. la Universitatea de Arte “George Enescu” , Facultatea de Arte Plastice, Decorative şi Design din Iaşi ), care va avea loc joi, 20 iunie 2013, ora 13,00 la Galeriile ALFA,  Calea Mărăşeşti Nr. 12.
       Sub titlul “Povestea lui Danae în multe paravane” manifestarea oferă ocazia de a viziona trei compoziţii multiplex într-un ansamblu de imagini transferate pe pânza. Un pretext de a recreea o nouă viziune de defragmentare a mişcării personajului feminin ce emană calităţi de energie diferite. Mihai Tarași indentifică limitarea severă de timp și smulge din ritmul emisiei obișnite al femeii, adevărate mostre de rostire plastică a contextului. Cu lucidă apreciere a manifestării obține enunțuri artistice deosebite.  
            Lucrările sunt realizate în foiţă de aur şi ulei pe pânză. Fiecare paravan   reflectă o dinamică a luminii şi a momentelor capturate de artist.

“Seducţia” sau “S-a dansat dansul dragostei”,  u/p şi foiţă de aur
         
     Expoziţia redă observarea atentă a aparențelor ca o poveste nuanţată, condusă de raţiune şi infuzată de emoţie.
           Mihai Tarași este artistul care se lasă greu convins să expună. Pedagog prin natura profesiei iubește libertatea spiritului mai mult decât raționalitatea doar pentru a dobândi un plin de vibrații. Expoziția este o ”întamplare” scenică transpusă în imagini plastice.  
Prezintă: Criticul de artă PETRU BEJAN












joi, 16 mai 2013

Matei Bejenaru


    


 


                      

Exprimări în Arta media – MATEI BEJENARU

actualitatea interferenţei limbajelor artistice şi tehnice

Ne aflăm dincolo de pragul unei ere noi. Timp de mai multe secole la rând, anul 2000, dată grandioasă şi simbolică a apocalipsei biblice, a reprezentat un viitor incert pentru civilizaţie.  Avertismentele trecutului au fost depăşite de impresionante invenţii tehnice şi tehnologice. Suntem asaltaţi de informaţii şi căutăm tot felul de experiențe. Lumea a devenit un univers al interconexiunilor, dependenţa de informaţii (noi reţele de televiziune prin cablu, sisteme video şi filme, număr imens de comunicări zilnice pe internet, mesaje vorbite sau scrise) se amplifică. Transformările survin din ce în ce mai rapid încât oamenii nu mai reuşesc să reţină cantitatea foarte mare de date cu care se confruntă. O schimbare fundamentală, o megatendinţă se manifestă şi evoluează printr-o adevărată explozie de creativitate în domeniul artelor. Descoperirile ştiinţifice, începând de la cele mai vechi imagini din peşterile Altamira, Lascaux şi Les trois Frères au aceleaşi virtuozităţi artistice, de o importanță extraordiară pentru înţelegerea şi evoluţia creaţiei odată cu dezvoltarea tehnică în istoria artei. Mediul foto-video înglobează imagini cu o capacitate ce nu poate fi egalată de om, aduce mișcarea, fluiditatea, posibilitatea cercetării, asigurând noi descoperiri.

prolegomene la Arta media

Pentru a înţelege arta media într-un sens mai larg şi destinat neofiţilor trebuie să amintesc că dezvoltarea artei vizuale a avut loc încă din anul 1965, într-unul dintre cele mai utilizate forme de artă, televiziunea. Predecesori emblematici (Nam June Paik, Bruce Nauman, Bill Viola, Steina și Woody Vasulka, Marina Abramovic, etc) au jucat un rol decisiv în dezvoltarea artei video și instalaţiilor. Avantajele unei imagini înregistrate sunt multe, suportând tot felul de transformări: de la întindere, deformare, înscrisuri, pixelare până la împărţirea şi folosirea acestora în instalaţii, dobândind termenul de artă mass-media care, a înregistrat şi asigurat succes diferitelor forme artistice de avangardă. Deşi la început au fost emise unele observaţii ori chiar reproşuri aduse noţiunii de artă, condiţia de existenţă a determinat artiştii să experimenteze noul mediu. În perioada de la începutul anilor 1970-1980, potențialul creativ revelat de noul mediu descoperit şi asimilat încă din 1990 a fost, în mod evident, un fapt acceptat în artele vizuale. În cele patru decenii conceptul a oferit posibilități artistului să-şi asume mai multe roluri ca regizor, cameraman, producător şi actor principal. Arta de avangardă adoptată - de fapt provocată - este caracterizată de o abordare personală în alegerea subiectului. Astfel filmele video au un timp mai scurt de funcţionare decât filmele obişnuite, incluzând opere de artă distincte, legate de timp, din domeniul audio, video şi de calculator, instalaţii şi proiecte pe internet afişate pe diferite suporturi de proiecţie sau pe un ecran de monitor. În plus, faţă de reţelele sociale de televiziune, arta video este indisolubil legată de filmul experimental. Introducerea camerei video din 1960 a permis să domine arta de azi (David Hockney). Sunt introduse nu doar elemente vizuale de culoare, lumină sau formă, ci şi alte date la fel de importante dar mai puţin tangibile precum timpul, conţinutul, efectele spaţiale ori chiar imagini de muncă a subiecţilor. Această aventură avangardistă neintegrându-se pe suprafaţa interiorului ramei de tablou sau în spaţiul sculptură-obiect. În acest sens sau dezvoltat noi discipline mass-media, recente sisteme şi programe audio-vizuale cu performanţe riguroase de acurateţe tehnică. Înregistrarea evenimentului cât şi proiecţia urbană a unui act artistic ori eveniment este o parte importantă a artei de performanţă ce poate fi ”conservată”. Proiecţii urbane cu record vizual de spectacol oferă produse uimitoare de mişcări, forme vii, colorate, mixt-media. Efectuarea acestora, de dimensiuni, capacitate şi dinamică variată, permite publicului să vizioneze filmul live sau la o dată ulterioară. Un spectacol în spirit dadaist, un joc artistic liber dar cu diverse conotaţii desprinse din viaţa cotidiană. Exceptând o cronologie sau un inventar exhaustiv al consacrării manifestărilor mass-media importante şi memorabile ce ar putea fi subliniate sunt producţiile digitale, proiecţie-live, desen digital, medii senzoriale, ateliere etc. Atribuirea de semnificații a evoluţiei artei media, consolidarea, raportarea la trecut, pluralismul simptomatic postmodern reflectă optimizarea iniţiativelor şi instrumentelor deja existente. Neîndoielnic, aflându-ne în faţa capodoperei Mona Lisa, simţurile exaltă primind o vie impresie, care aproape paralizează la vederea imaginii subjugate într-o contemplare de adâncă visare, de emoţie şi admiraţie. În timp ce arta video, instalaţia mutimedia, proiecţia şi sunetul, arta digitală sau biologică pun întrebări, emoţia artistică este produsă prin sugestia senzaţiilor şi ideiloravând forţa de a te transporta în altă lume. Criteriile estetice ”sunt categoriale, conceptuale şi fac parte integrantă dintr-o teorie artistică” [1] după Arthur Danto care, întăreşte modul de interpretare a obiectului într-un spaţiu dat. Astfel, intenţionalitatea include o componentă reprezentaţională, înţeleasă ca structură şi organizare proprie semioticii. O exemplificare în acest sens îl poate constitui Fabrizio Plessi care incorporează natura (elementele apă, pământ, foc) cu artificiul tehnologie [2]. O video-sculptură asemănătoare unui apeduct electronic include 21 de monitoare video fixate pe roata realizată dintr-o structură metalică şi aflată în mişcare, motor, pompă de apă, odată cu care apar imagini şi sunete. Instalaţia aduce în atenţie caracterul fluvial al mediului video în curgerea apei şi fluxul imaginilor într-o continuă derulare care reflectă energia, apa şi video. În mai toate asemeni manifestări e greu de indentificat esenţa artei, reacţia spontană lipseşte, ea doar se insinuează sub forma interogaţiei iar o analiză profundă presupune cunoaştere, intenţionalitate, raţionalitate, evaluare şi valorizare. Pentru că rolul artei este de a comunica, recunoaştem ca mesaj un proces semiotic bazat pe trei componente: semnul, obiectul reprezentat şi interpretul.  

a fost la Galeriile ALFA!

În acest domeniu de preocupări, dar cu evidente implicări socio-antropologice se plasează creația artistului MATEI BEJENARU. Promotor de imagine, cunoscut, apreciat şi respectat în mediul artistic din ţară şi peste hotare, exersează o vastă gamă a expresiei creativităţii artei video bazată pe metafore vizuale, până la instalaţii şi experiment vizual. Tematica abordată, cunoscută specialiştilor, a fost analiza contextului social-economic din Romania postdecembristă în care, o bună parte din forţa de muncă a fost obligată să migreze. În asemenea circumstanţă, nefiind o expoziţie clasică (pictură, sculptură, decorativă, tapiserie, grafică, etc) cu care publicul este familiarizat, am optat pentru deschiderea ei chiar de Ziua Internaţională a Muzeelor, când publicul băcăuan a avut ocazia de a cunoaşte opera şi al urma pe artist într-o aventură posibilă a vizualului. Pornind de la titlul  M3 - MUNCĂ, MEMORIE, MIȘCARE  avem întreg tabloul temei. Expoziţia de acest gen pune întrebări cu privire la consecinţele dezvoltărilor tehnologice pentru arta contemporană, lucrări de artă în sine, şi procesul artistic. În localizarea acesteia, de mare însemnătate, este spaţiul ales. Manifestarea a necesitat coerenţă pentru ca poziţia, dispunerea lucrărilor-obiecte să facă imaginea de ansamblu, să fie uşor de procesat, conferind semnificaţia scontată. Pentru că, se ştie, spaţiile mici sunt destinate preocupărilor cotidiene, al solitudinii, în timp ce generozitatea amplă e spaţiul contactelor sociale, a discuţiilor. Dimensiunea reprezintă un criteriu în alegerea proprietăţii esteticii şi artistice desemnând un tip special de relaţie între publicul apreciator şi obiectul înzestrat cu insuşirea de a trezi interesul. Esenţială este panotarea care stabileşte raportul dintre calitatea artistică a operei şi lecţia experienţelor dobândite anterior, în vederea obţinerii spectaculozităţii. O manieră de activare estetică despre care a consemnat Nelson Goodman[3].
Să analizăm în amănunt:

Fotografia

Leit-motivul propus este fizionomia imigranţilor români aflaţi la muncă în străinătate. Câteva din fotografii sunt realizate într-o fabrică din capitala Cehiei unde artistul a participat ca rezidenţiat la expoziţia ”Stay 08” organizată la Galeria Futura din Praga 2008. Neobosit beneficiar al sălilor de expoziţii naţionale şi internaţionale, de burse şi premii obţinute (Canada, Viena, Chicago, Londra,...), Matei Bejenaru realizează proiecte cu subiecte preluate din mediul vizual comun având capacitatea de a combina într-o modernitate absolută calitatea imaginii şi imensa profunzime a sensului la care, se adaugă o temeinică cultură vizuală. El  urmăreşte crearea dialogului între istorie şi prezent, căutând echilibrul compensatoriu al acţiunii colonizatoare, a societăţii româneşti integrată în lumea globalizată. Reflecţia asupra detaliilor imprimă memoria locurilor, urmele unor întregi
configuraţii socio-economice a oamenilor care au ales să muncească în străinătate. Investigaţiile sale nu se opresc doar realităţile imigranţilor din Europa  ci şi din ţara noastră. Relevante în acest sens sunt fotografiile unor profesori care predau la satele din judeţul Iaşi ce fac naveta în condiţii precare. Experienţa estetică autentică a autorului este definită nu atât prin ceea ce este: destine omeneşti aflate în diferite conjuncturi ce se pot recunoaşte, ci relaţia subiectului cu ipostaza prefigurată în interiorul însuşi concomitent  cu timpul, spaţiul şi mişcarea (idea plecării/întoarcerii din/în țară) existentă în subiect mai înainte de a fi obiect (fotografie în cazul de de fapt). Ceea ce se vede e viaţa artelor vizuale mai mult decât scenele destul de amorfe. Instantaneele sincere surprind individualităţi, dar şi grupuri rezervate, resemnate în căutarea unui loc de muncă mai bine plătit. Artistul s-a preocupat nu de arhivarea clipelor trăite de protagonişti ci de a captura mai curând momentele care definesc identitatea, intimitatea, adevărata emoție, eliberarea unor gânduri ori sentimente nerostite. Această intervenţie îşi are un temei ontic: arta fotografică se îndreaptă spre simţuri, simţurile sunt legate de lucrul fizic iar mijlocirea acestuia face sesizabil un conţinut ulterior. Fotografia este martorul obiectiv a timpurilor pe care le trăim.

Instalaţia

Modul de lucru e profund personal fiindcă obiectele-instalaţii pe care le expune sunt foarte speciale. Contează enorm analiza, concepţia, elaborarea şi nu în ultimul rând realizarea în sine. Arta, pentru Matei Bejenaru, este un manifest prin care ridică probleme sociale în spaţiul naţional. Aproape orice este posibil în instalaţii, dar ceea ce intenţionează şi modul de concepere până la realizare, modul de conservare, legătura componentă cu spaţiul, spectaculozitatea şi experienţa  presupune proiect de cercetare, studii de caz şi analiză. Iar baza acestor procese o constituie  posibilitatea de a obţine o stare de artă, mai întâi prin acribia conceptelor teoretice şi apoi a metodelor şi procedeelor practice. Înainte de lansarea în public, luarea deciziei, documentarea, găsirea unui procedeu de a recrea în spaţii noi, reinstalarea imaginii de ansamblu asupra noilor modalități de distribuire, devine covârşitoare. Organizarea, în cadru cu predilecţie artistic (Galeriile ALFA), este (a fost) însoţit de un seminar şi întâlniri cu privire la instalaţia hainelor supredimensionale cu dimensiuni variabile. Expoziţia, înainte de a fi şi la Bacău, s-a itinerat la Situated Self, expoziție de grup, Museum for Contemporary Art Belgrade (SRB), Tennis Art Museum Helsinki (FI), curatori: Branislav Dimitrevic & Mika Haanula, 2005; Strawberry Fields Forever, expoziție personală, Galeria Noua, Bucharest (RO), 2005 Dacia, și în cadrul Festivalului Lille 3000, Galerie Comune Tourcoing (F), curator: Christelle Manfredi, 2009. Instalaţia, hainele supradimensionale sunt opere de artă contemporană, produse finite înţelese ca eveniment artistic caracterizat printr-un proces generativ. ”În cazul acestui proiect am analizat lohn-ul textil, ştiind că la începutul anilor 2000, România era unul dintre cei mai mari exportatori către Europa în acest domeniu. Pornind de la un algoritm de calculare a prețului produselor, am produs într-o fabrică textilă românească haine supradimensionate în raport cu rata profitului unei companii occidentale care opera în acel timp în Romania.”
Aşadar, noţiunea de autenticitate şi originalitate se bazează în principal pe manifestarea fizică, care nu se ocupă cu componente tehnologice efemere. Aceste lucrări de artă mass-media sunt încadrate în platforma economică, producţie şi timp, demonstrând vulnerabilităţile specifice a contextelor politice şi tehnologiile de care acestea sunt dependente. Situaţia ”mâinii ieftine de lucru” din România a atras investitori care executau producția la preţuri de nouă ori mai mici decât în Occident, mărindu-şi astfel profitul. O realitate supusă transformării şi interpretării va fi întotdeauna în relație cu imaginarul pentru artist dar cel mai mult pentru public.

Arta video

Camera foto-video ne eliberează de povara de memorie”, spune John Berger. Pe bună dreptate, acest vehicol care transportă mesajul domină existenţa zilelor noastre cât şi arta. Circuitul video, apărut ca hibrid distinctiv în tendinţele naţionale şi internaţionale, presupune tehnici de montaj ce au marcat o schimbare majoră în artă. În momentul în care arta video a fost capabilă să găsească propriul loc în lumea artei vizuale s-au ridicat generaţii de artişti arătând interes în problemele strategiilor experimentale. Este suficient să reiterăm creaţia artistului folosind spre exemplificare filmul-video a trei imigranţi români clandestini de pe feribotul Maersk Dubai în 1996 care, au fost descoperiţi de comandantul navei şi aruncaţi peste bord. Destinul lor are semnificaţii în sensul că drama a constituit doar o ştire de ziar sau de televiziune. Arta conceptuală a lui Matei Bejenaru este de înaltă calitate, ancorată în situaţii, fapte şi lucruri ce interacționează direct cu mediu, subiectul şi obiectul, având drept rezultat un mixaj de mesaje etice şi estetice. Cristian Nae, lector universitar doctor, critic de artă şi teoretician, a completat la subiect fiecare film-”cazuri individuale” referindu-se la ”demnitatea umană”, la vernisajul expoziţei derulate până târziu de Noaptea Muzeelor (18 mai 2013).
Mulţimea curioasă îşi făcea loc pe scaune, vizitatorii provocaţi de ineditul manifestării cereau lămuriri, unii urmăreau filmul, alțţi discutau despre ceea ce au văzut. Semn că arta contemporană, afirmată prin diversele modalități de expresie altenativă, produce şi modelează atitudini, că răspunde în felul ei problematicii unei epoci, că joacă un rol de seamă în conştientizarea cerinţelor şi aspiraţiilor umane. Chiar dacă simţul estetic al publicului nu s-a pliat pe interpretarea spontană, acesta s-a lăsat cucerit de inventivitatea şi energia creatoare a artistului MATEI BEJENARU ce foloseşte potenţialul ludic şi creativ dimpreună cu virtuţile instrumentului şi limbajul timpului nostru pentru a instaura o atmosferă estetică nouă, unde teoria şi reflecţia deţin un loc important.

Acestea sunt opere de artă care există în timp mai degrabă decât ca obiecte. Muzeul trebuie să înscrie în program mai multe activităţi de asemenea actualitate. În Occident sunt instituţii culturale care deţin colecţii (mediatecă) de cărţi, periodice şi documente privind arta contemporană. Ele explorează relația dintre schimbarea culturii şi tehnologie în moduri experimentale, inovatoare. Vizionarea se face prin intermediul unui program cu explicaţii adaptate în vigoare. Toate lucrările fac parte dintr-o colecţie ce poate fi examinată pe seturi: temă, autor, perioadă. Instalaţiile videoworks şi mass-media sunt prezentate la festivaluri naţionale şi internaţionale, manifestări şi expoziţii la diverse instituții de artă. Filmele colectate şi înregistrate pe DVD-uri, sunt utilizate în scopuri ştiinţifice şi  educaţionale prin proiecții de filme. Viitorul este configurat de producţia mass-media. Veridicitatea obiectivului foto-video a demonstrat arta care a fost şi care va fi.


[1]  - ”Estetica analitică - noi prefigurări conceptuale în artele vizuale”, N.D.Zaharia, Ed.Artes, 2007, pag137;
[2]  - ”Arta și noile tehnologii”, Florence de Meredient, Ed.Rao, pag.76;
[3] - ”Estetica postmodernă”, D.N.Zaharia, Ed.Dosoftei, Iași, 2002, pag.115;