20 mai 2010
Această expoziţie semnată de artiştii Mihai Docea si Dionis Puscută, probează o profesionalitate incontestabilă. Amândoi pornesc de la elementele comune realităţii dar ajung la reprezentări plastice cu totul deosebite. Dl. Docea, cunoscut publicului băcăuan mai mult sau mai putin, face parte dintre acei artişti cu spiritul liber care şi-a ostoit setea de cunoaştere pe meridianele lumii, din America, unde s-a bucurat de adevărate experienţe profesionale alături de notabilități ale Universității Harvard până în Costa Rica, unde a înființat un centru cultural de anvergură. Dar pentru că actualitatea fenomenului artistic occidental nu l-a satisfăcut pe deplin, în călătoriile sale documentare a inclus şi India, țară unică şi specială, cu valori culturale şi spirituale de netăgăduit. Astfel, ni se înfăţişează drept un artist matur, capabil să “reinterpreteze obiectele transformându-le în lucrări de artă” după cum însuşi a mărturisit într-un interviu. Mai mult decât atât, în multiplele sale interogaţii existenţiale proprie înţelegerii şi priceperii realităţilor vieţii, se bazează pe o expresie caligrafică ce dinamizează petele de culoare pe fondul uneori uni, într-o cromatică explozivă. Lumina, metaforă complementară sau alternativă a evoluţiei spirituale emanată din tablouri, o prelucrează în tonalităţi ce amplifică registrul cromatic, conferind imaginilor pregnanțe monumentale. Atitudinea artistului se bazează pe o stare de concentrare fecundă asemeni meditaţiilor transcedentale din care odată ieşit exclude premeditarea formei şi controlul gestului. Ştie exact ce şi mai ales cum trebuie să lucreze. Artistul extrage în tuşe energice de culoare esența unor prezențe umane şi fizionomii ce par să-i scormonească memoria afectivă. Compozițiile sunt desfășurate ritmic, bazate pe o textură rafinată a materiei picturale ori grafice din care obține reorganizări originale ale datelor realului ce poartă spiritul locului. Are darul, dezinvoltura de a transforma spontaneitatea şi rigoarea într-un suflu poetic surprinzător. Astfel descoperim în lucrările domniei sale o nedisimulată cantitate de lirism şi poezie şi sonorități caracteristice Americii Centrale.
Această expoziţie semnată de artiştii Mihai Docea si Dionis Puscută, probează o profesionalitate incontestabilă. Amândoi pornesc de la elementele comune realităţii dar ajung la reprezentări plastice cu totul deosebite. Dl. Docea, cunoscut publicului băcăuan mai mult sau mai putin, face parte dintre acei artişti cu spiritul liber care şi-a ostoit setea de cunoaştere pe meridianele lumii, din America, unde s-a bucurat de adevărate experienţe profesionale alături de notabilități ale Universității Harvard până în Costa Rica, unde a înființat un centru cultural de anvergură. Dar pentru că actualitatea fenomenului artistic occidental nu l-a satisfăcut pe deplin, în călătoriile sale documentare a inclus şi India, țară unică şi specială, cu valori culturale şi spirituale de netăgăduit. Astfel, ni se înfăţişează drept un artist matur, capabil să “reinterpreteze obiectele transformându-le în lucrări de artă” după cum însuşi a mărturisit într-un interviu. Mai mult decât atât, în multiplele sale interogaţii existenţiale proprie înţelegerii şi priceperii realităţilor vieţii, se bazează pe o expresie caligrafică ce dinamizează petele de culoare pe fondul uneori uni, într-o cromatică explozivă. Lumina, metaforă complementară sau alternativă a evoluţiei spirituale emanată din tablouri, o prelucrează în tonalităţi ce amplifică registrul cromatic, conferind imaginilor pregnanțe monumentale. Atitudinea artistului se bazează pe o stare de concentrare fecundă asemeni meditaţiilor transcedentale din care odată ieşit exclude premeditarea formei şi controlul gestului. Ştie exact ce şi mai ales cum trebuie să lucreze. Artistul extrage în tuşe energice de culoare esența unor prezențe umane şi fizionomii ce par să-i scormonească memoria afectivă. Compozițiile sunt desfășurate ritmic, bazate pe o textură rafinată a materiei picturale ori grafice din care obține reorganizări originale ale datelor realului ce poartă spiritul locului. Are darul, dezinvoltura de a transforma spontaneitatea şi rigoarea într-un suflu poetic surprinzător. Astfel descoperim în lucrările domniei sale o nedisimulată cantitate de lirism şi poezie şi sonorități caracteristice Americii Centrale.
Şi pentru că la
început spuneam că ambii artiști rezolvă în mod distinct realitatea, dl. Dionis
Puscuță, printr-o impecabilă prestaţie plastică, ne pune în situaţia de a
reflecta, continuând să ofere cu încăpăţânarea unui eretic viaţa noastră cea de
toate zilele transfigurată plastic. Fiinţe fabuloase, jumătate om-jumătate
animal reflectă nu întâmplător, un mesaj scos din contextul cotidianului.
Nenumărate interpretări pe care le capătă anumiți subiecți sau subiecte sunt
supuse unei adevărate metamorfozări, punându-ne în fața unor patimi vicioase,
obsesii născute din haosul unei zile ce derutează mintea omenească în fața
misterului existenței pe fondul griurilor colorate. Compoziții ce oglindesc întâmplări ori evenimente ce pot fi transpuse oricând în tehnica benzilor
desenate, din care se strecoară ironii fine sau directe, comunicate într-un
raport invers proporțional dintre cantitatea
informațiilor şi finalitatea reală – tabloul.
Dar cine dintre noi
mai este interesat cu adevărat, cum arată sufletul nostru azi? Câţi mai cred,
precum Dostoievki că “frumuseţea va salva lumea”? Pesimismul artistului
ne este transmis tuturor celor prezenți, ca o invitație la meditaţie.
În concluzie,
lucrările celor doi artişti sunt străbătute de acelaşi suflu al spiritului - o
intervenţie a gândirii active ce operează, evident separat în viaţa zilnică.
Aşa încât, expoziția de faţă obligă la un exerciţiu de admiraţie iar pentru
aceasta la detaşarea de spectacolul diurn.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu