vineri, 26 septembrie 2014

Instantaneu plastic - Tinere talente





  





Pânză colorată, impregnată cu forme primitive de o vitalitate încredibilă, cu înjeghebate existențe posibile subjugate de trăinicia satului de poveste,
pânză încadrată temeinic într-un poligon a cărui laturi congruente sunt străjuite de același, veșnic, unghi de 90˚,
pânză generos întinsă, plină de tine însuți, nepăsătoare la critici, absentă la laude, zugrăvită cu dragostea nesfârșită de pensulă și culoare.

Când ești privită desfășori amintiri tandre, virtuți, pasiune pentru lucrurile mici sau mari ale vieții, împărtășești emoții profunde și poetice!

Cum să nu seduci cu jocurile copilăriei a personajelor autentice apărute parcă din basme în tablou?

Cum să nu te lași cucerit de viața liniștită a cadrului rural cu sărbători deosebite a simțurilor pline de exuberanță îmbrăcate în culori luminoase?

 Cum să nu auzi mesajul pictoriței CATINCA POPESCU că, uneori, este nevoie de foarte puțin pentru a fi împlinit.

            Pictura e frumosul meșteșug ce stabilește interacțiunea între simțuri, realitate și imaginație, între creator și privitor. Departe de orice universitar, pictura naivă, oriunde și oricând, nu importă, dezarmează. Simplitatea ingenuă, te conduce precum firul Ariadnei  în labirintul propriei existențe, instantaneu, precis și fără șovăire. Privindu-te din nou, pentru a câta oară?, ca un vechi cunoscutor al tău, și de acum un vechi prieten - inevitabil și de aceea necesar - te retragi în sine, pătruns de aduceri-aminte ale copilăriei. Iluzii și vise adânc implementate în suflet răzbat cu toată bogăția cromatică. Această formă de artă antrenantă oferă de multe ori, în detaliu silitor, o reprezentare atemporală și optimistă, o poveste veche sau biblică, un eveniment obișnuit sau unul curent, o ceremonie specială sau activitatea de zi cu zi. De-a lungul generațiilor arta naivă a rămas mereu prezentă restabilind popularitatea sa în ochii publicului prin sinceritate și spontaneitate. Un vis, o dorința sau un gând ce își găsește inspirația în realitate, în natură, în oameni și situații din viață, prin care transmite sensibilitate, bucurie și fericire .

            Așa că, în momente pregătite cu grijă, nu-i de mirare ca tinerele vlăstare să-și construiască vise.
            Nimic nu este greșit în lumea celui care urmărește anotimpurile vieții.

            Pentru că faptele se-adună, timpul trece și, ca la un semn, deodată, istoria trage o linie, face bilanțul unei vieți, sau mai mult, a unei comunități pe o anume perioadă. Acum se deosebesc marile și micile talente, căci aceștia din urmă vor purta cununa tradițiilor, creația lor implicând nu doar știința de a potrivi culorile ci propria modelare și trăinicie. Independent de rigorile cotidianului imaginația copiilor e activă permanent.
            Dimpreună cu părintele paroh Zaltariov Iulian-Vlad, Catinca Popescu a reușit să realizeze cea de IV-a ediție a Taberei de pictură naivă - ”Acasă, la Suhuleț”. S-au pornit, dintr-un imbold lăuntric, de a da grandoare și rodnicie celor mai lipsite de măreție, celor mai superficiale și sărăcăcioase teme din zilele noastre: ale țăranului român, a vieții satului și copilăriei care, ieri ca și astazi, pare a fi o poveste de demult. Deschiderea nobilă spre noi generații de copii, introducerea lor în lumea culorilor și a pasiunii pentru pictură reprezintă cea mai mare recunoștință pe care o poartă locului natal. O adevărată lecție de viață pentru a forma caractere. Lecție care le pot schimba viitorul prin cunoaștere, sârguință și învățătură dar mai ales prin puterea exemplului.
            Întemeierea unui asemenea experiment artistic într-un sat cu perspective culturale deloc încurajatoare, unde atitudinea față de obișnuința fiecărei zile este o stare de fapt, pare un act temerar. Zona geografică încărcată de istorie cu o frumoasă descriere a toponimiei locurilor ocupate astăzi de satele Tansa și Suhuleț” a căror denumire  ”ne vine de departe, din neam, din vremea domniei lui Iuga voievod - 1399” precum înscrisurile documentare ”hrisoave de pe vremea lui Stefan cel Mare”, legitimează   tradiția populară autentică și recuperarea de tinere talente.
           
            Privesc cu emoție filmul realizat de televiziunea din Iași a deschiderii taberei. În sala bisericii se aud glasuri nevinovate de copii. Sunt însetați de cunoaștere. Murmure și voci șoptite își caută câte un loc la masa străjuită de scaune. Curiozitatea le-a înmuiat puțin elanul fiind preocupați de necesarul de materiale ce trebui să-l aibă asupra lor. Străpung cu privirea fiecare gest al venerabilei Doamna Catinca, îi sorb cu nesaț cuvintele și îndrumările blânde, ascultă fermecați cum să poată închipui o poveste din culoare. Această formă de exprimare plastică organizată de elemente cunoscute lor odată cu abecedarul, - linia, punctul, culoarea și forma-, le-a fost străină. Au aflat ce este un peisaj, o natură statică sau o compoziție. Au aflat rostul picturii cu inegalabilă dragoste și entuziasm. Prin faima acestei arte vor însufleți cu siguranță locul natal și copilăria cu toată partea lor de cer. Pentru că nevinovăția micilor pictori se apropie de o realitate alegorică, simbolică și amplificată instinctiv și intuitiv în lumina transcendentei, oferind un teren fertil pentru artiști în devenire.
           
            Apartenența Tinerelor talente la creație va deschide în sufletul și conștiința lor, noi căi de explorare a valențelor plastice. Pe deplin ancorați în emoțiile și lume fantastică, vor plămădi cu imaginația și culoarea evenimente cu legi neștiute și nu în ultimul rând, triumful vieții ce se înalță ciudat și fascinant deasupra realității. Fiecare artist are dreptul să vadă lumea în felul lui, frumusețea e în ochii celui care privește iar formele ei sunt infinite atunci când este însuflețit de geniu și poartă semnul unei personalități distincte.
                         ”Momentul pe care îl trăim, în aceste clipe, este extrem de emoționant, pentru că marchează încheierea mult îndrăgitei tabere de creție Acasă la Suhuleț; a fost o săptămână plină de emoții, de concentrare și de realizare a unor lucrări de pctură originale și captivante.
             Distinsă Doamnă Catinca Popescu, artist plastic de renume, vă mulțumim din adâncul inimii că ne-ați adus pictura în sat, acolo de unde a izvorât cu atâta ardoare în sufletul dumneavoastră, în cei 40 de ani de creație și recunoaștere naționa lă internațională”.

            38 de copii au împărtășit bucuria creației de a da celui mai neînsemnat amănunt simbolul măreției, nevremelnicia și inalterabila trecere a timpului. Invitații, Adrian Ardeleanu - Director la Centru de Cultură Iași, Mihai Bălășel - Director Școala Com. Tansa - Iași, Preotul paroh Iulian Zaltariov, părinții copiilor dimpreună cu inițiatoarea Catinca Popescu au ascultat emoționați cuvântul copiilor de încheiere a taberei prin care și-au exprimat dorința ca această experiență să devină tradiție împământenită în sat - o adevărată școală de pictură. Expoziția realizată a fost o revelație, curgere de verde imbibat cu aer, freamăt sensibil al tușelor de culoare în care viața vibrează și pulsează ca lavă vulcanică. Pentru că un alt merit al pictoriței este calitatea de bun pedagog. Atașată la transmiterea de cunoștințe, s-a apropiat cu sufletul de copii, inoculându-le dragostea pentru pictură, învățîndu-i cum să amestece culorile și să le așeze în pagină. Aceasta a fost șansa oricărui tânăr ale cărui merite esențiale sunt spontaneitatea și sinceritatea. Nu au nevoie decât de a îndrăzni cu străduință și dăruire pentru a pătrunde în tainele artei.  

            Desigur, ceea ce contează este în primul rând natura, personalitatea, nu doar ceea ce înveți sau primești, cât mai ales acel dat pe care îl ai de la naștere. Însușire nobilă, înțelepciune profundă moștenită de la strămoși, reîntoarcere la locul de obârșie, de natura atemporală al subiectului. Acesta este Marele Tablou al vieții pictoriței CATINCA POPESCU, este biografia sa având ca fundal satul în care s-a născut și a crescut. 
Bibliografie: http://obiective-turistice.romania-tourist.info/tansa-iasi--detalii

vineri, 29 august 2014

Anotimpuri cromatice - Catinca Popescu


            Catinca Popescu continuă să te surprindă cu o admirabilă și neobosită dăruire de culoare fără a se lepăda de matricea spirituală a tradițiilor stramoșești. Cu inocență răcoritoare și desfătătoare cromatică dăruiește pânzei noblețea sufletească a amintirilor idealizate, lumină și căldură ca unic răspuns la vicisitudinile vieții. Originalitatea de stil a condus la aprecierea criticilor de artă și deopotrivă a publicului. Din fuiorul de amintiri și experiențe, cu infinită răbdare și acribie etnografică, expune povești transmițând emoția mai bine decât orice discurs. Întâmplări, datini și evenimente din vatra familiei, a vieții de la țară sunt redate cu simplitate, ancorate viu în emoțiile unei lumi fantastice, bucolice, de văi înverzite și consăteni fericiți în preocupările lor. Artista naiva tratează o viziune comună, specifică genului, dar extrem de personal și coerent, a ceea ce a fost în lume, este sau ar trebui să fie. Tablourile sunt, în general variațiuni pe aceiași temă: cer îmbibat de soare, o afecțiune lirică pentru locul de baștină ce reflectă în mod invariabil dragostea pentru frumos și simplitate.  
            Arta pictoriței are puterea de a înfățișa situații creând un nivel suplimentar de lectură ce deschide multiple posibilități de regăsire, identificare, și contemplare. Imaginea sintetizează emoții, exprimând lucruri pe care cuvintele nu reușesc să le descrie sau tulbură mediul de manifestare poetică ori stare sufletească. Catinca Popescu a captat toată energia vitală a satului în care s-a născut, definitiv și irevocabil. Originală și creativă, radiind de bucurie, inocență și pace lăuntrică a reprezentat spiritul local cu încântare și uimire. Există o legătură între realismul medieval a lui Pieter Bruegel cel Bătrân, a Vameșului Rousseau caracterizați de precizia pitorescului și viziunea poetică a Catincăi Popescu: farmecul acronic a creațiilor în care și-au topit și solidificat personalitatea creatoare. Urmărind cu strădanie și folos anotimpurile vieții, fără a rămâne tributară satului natal,  restituie orizonturile senine a copilăriei sale, celebrând fără întrerupere natura pe care o iubește și apără prin culoare. Consiliile locale a comunei Tansa-Iași, satul Suhuleț unde s-a nascut și a orașului Bacău unde trăiește, i-au acordat, în semn de respect, distincția cu titlul de Cetățean de Onoare pentru activitatea sa prodigioasă. Recunoașterea locală, națională și internațională a operelor evocatoare de istorie încărcată de tradiții populare, menține și întărește ideea potrivit căreia ”veșnicia s-a născut la sat”. Floarea soarelui, scenele de interior, îndeletnicirile rurale însuflețite de nostalgia pentru o anumită calitate a vieții, ierni luminate de bucuria copiilor sunt proiecții  reale ale copilăriei convertite și eternizate în vizual. Finețea liniei și delicatețea culorii contribuie la stăpânirea de perspectivă și compoziției. Personalitate distinctă în arealul plastici naive din țară, Catinca Popescu oglindește măreția realizării de sine prin re-crearea unei lumi lăuntrice care încăzește inimile și înalță spiritul.    

                                                                                   ***

Pentru început, povesți-mi despre debutul dumneavoastră în arta naivă.
          Am debutat în 1979 terminând Școala Populară de Artă ca elevă lui Ilie Boca și a Letiției Oprișan, la arta decorativă. Prima diplomă, spre satisfacția mea, a fost al treilea tablou terminat în timpul când eram elevă. Mă aflam în Tabara de la Berzunți tot în `79, sfârșitul lui august când pe ne veste apare dl. Bodron însoțit de dl. Donea întrebând precipitat: ”cine este Tovarașa Catinca Popescu?”. După ce am făcut cunoștință m-a înștiințat că am luat locul II la Salonul de Artă Naivă Vaslui, secțiunea creație. O mare realizare la timpul acela. Am și acum tabloul în atelier. În Bacău s-a dezvoltat un adevărat ”creuzet” cultural încă din anii 1969-1970 sub îndrumarea maestrului Ilie Boca. De atunci, în fiecare an, am primit Premii la toate concursurile si expozițiile de grup la care am participat. Am obtinut 5 medalii de aur și una de argint la Festivalul Cantarea Romaniei. Numeroase premii și diplome primite în urma participărilor la expoziții din țară și de peste hotare au constituit un adevărat imbold în a continua ceea ce începusem.

Cum v-ați dat seama că adevărata vocaţie este pictura?
            Eram încă la Școala Populară de Arta când Dl. Boca mi-a vazut prima schiță facută. Eram la artă decorativă și atunci am trecut la pictură din îndemnul maestrului. Și nu l-am dezamagit. Asta m-a stimulat foarte mult, îmi amintesc că la acea vreme soțul mă trimetea la școală și la expoziții. Mă înscrisesem la școală datorită copilului meu, ca să-i pot face tot felul de rochii, poșete și alte lucruri care se purtau în timpul ăla.

Cum explicați decizia luată pentru a face pictura naivă?
            La aceasta alegere s-au adăugat amintirile din copilarie, locul unde m-am născut și am crescut: de unde vii și unde te duci, tot la deal urci. Am fost marcată de traiul liniștit, de la tara, am crescut cu bunicii, bunica era o femeie foarte evlavioasă și înțeleleptă. Ne învăța numai lucruri bune, iar amintirea mea, cea mai pregnantă din copilarie era când mergeam la grădina de legume. Recolta o vindea la piață. Era atat de frumos ... Doamne, Doamne, unde mai gasești așa ceva astăzi ? Frații lui tata aveau turnatorie de aluminiu iar eu faceam matrițe. Așa cât eram de mica, mă chemau să muncesc alături de ei. Atentă la detalii, eu fiind omul lor de bază, îmi spuneau: ”hai Tincuța (așa îmi spuneau în familie), fă tu repede modelul că te pricepi la astea mai bine decât unchiu`tău” și imi plăcea. Poate că pentru mine părea o joacă dar știu sigur că le eram de folos. Tata avea și roata de olărit, făcea oale iar eu le pictam înainte de a le duce și vinde la târg. Era și tâmplar, ce să mai spun, făcea de toate, gospodar nu glumă. Culoarea lutului o am de la parinții mei, acum 70 de ani în urmă știam să dau la oală și făceam străchini, jucându-mă în felul meu. E ceva de care mă simt legată de copilărie, pe care cuvintele nu reușesc să descrie. Cuvinte folosite în vorbire sunt de obicei utilizate ca mijloc de a face față unor întrebări incredibile despre existența noastră. Doar prin pensulă și culoare pot atinge acel colț de rai în care am trăit. Până la urmă cred că premiile, aprecierea și recunoașterea publică m-a ținut să continui în pictură.
Ce importanţă daţi întâlnirii cu publicul?
            Eu am un mare respect fata de public, mă bucur că vin în numar mare la vernisaje când am expoziții. Tot atunci și vindeți lucrări din expoziții. E o recunoaștere, simt dragostea lor pentru amintiri comune, ”eu văd fântâna bunicii de unde beam apa” (Prof. dr. Ioan Dănilă, Universitatea „Vasile Alecsandri”  Bacău), ilustrate in tablourile mele.

Ce semnificaţii considerați că are arta în general şi ce rezonanţe poate avea pentru public?
            Aduc aminte publicului viața satului, a oamenilor care trăiesc la sate obiceiurile și tradiții uitate de timp. Mulți din vizitatori, foarte multă lume, rememorează la expoziții clipe din trecut, întâmplări, jocurile copilăriei, munca pământului. Clăcile care se făceau la țară unde se adunau tineri și bătrâni, de tors fuiorul, de țesut, de joc și voie bună.   

Planuri de viitor ?
            O carte care să cuprindă toata activitatea mea de la început, experiențele trăite, persoane și personalități cunoscute din țară și de peste hotare, iubitori de artă, colecționari, copiii care au început a picta cu mine și astăzi îi văd pe simezele din țară: Iasi, Pitești, Bacău, Franța, Italia. Sunt foarte atașată  la transmiterea de cunoștințe. Cred că sunt un pedagog bun, copii mă iubesc și vin la mine cu bucurie. Sunt și fac ceea ce păstrez și port în sufletul meu, copilăria. Îi învăț elementele de bază ale picturii, apoi le ofer un model ocazional și serios pe care să-l includă în actul creator. Îi încurajez să viseze, să se întoarcă la copilăria lor, la dorințe sau întâmplări care i-au marcat într-un fel sau altul,  să se cufunde în elemente dulci care-i însoțesc în creșterea lor spre maturitate. Pictura naivă este o reprezentare, un vis, o dorință sau gând ce își găsește inspirația în realitate, natură, oameni și situații din viața de zi cu zi pentru a transmite sensibilitate, bucurie și fericire.
                                                                            
***
                        De-a lungul generațiilor, arta naivă va rămâne mereu prezentă. Ea restabilește popularitatea în ochii publicului prin apariția altor artiști naivi pasionați de artă și pregătiți să aducă dovezi la lume de frumusețea aceastei forme de artă unică. Vor încerca să schimbe lumea prin autenticitate fără a pretinde că arta poate ajuta omul să se întoarcă la lucrurile simple din viață. Fenomenul tot mai elocvent în contextual actual nu încetează, dimpotrivă va continua refuzând realitatea în favoarea evadării din cotidian. Această generozitate artistică permite libertatea de a visa o lume mai curată, justificată profund etic și estetic în perimetrul plasticii populare. Un fel de practică Zen, de căutare a armoniei între om și natură, culori și simbolism spiritual înrădăcinat în această simplitate. Dorința de a păstra pe pânză cultura și tradițiile națiunii, precum și momentele atemporale a unei epoci apuse va fi recreată cu talent chiar și fără cunoștințe academice, filtrată doar de propria sensibilitate. Pitorescul, ecourile vieții patriarhale vor dăinui dincolo de necesitatea telefonului și a curiozității utilizării calculatorului.


            Cunoscând-o pe artista naivă Catinca Popescu și vizitându-i atelierul, iei cu sine doar o anume eternitate a clipei. Ea este povestitorul care tratează profunzimea timpului cu întemeiate și cuvenite laude. Ce mai razbate dintr-o asemenea perspectivă e doar iubirea, credința și speranța, restul nu e decât vânare de vânt în grija zilelor de mâine.

duminică, 24 august 2014

Catinca Popescu - Reper în pictura naivă



          Destin alcătuit dintr-un anume duh, cu o sensibilitate consolidată deplin pe temelia artei naïve, Catinca POPESCU este un nume consacrat și respectat în peisajul artistic din țară și peste hotare. Dotată cu un temperament deosebit de activ, cu o înzestrare nativă de excepție dovedind indiscutabile aptitudini artistice i-au favorizat ascensiunea în plan cultural. Lucrările domniei sale pot constitui un adevărat tezaur popular statornicit pe coordonatele geografice și istorice a universului mirific a satului. Parafrazându-l pe Balzac: ”Acolo unde n-a reușit Napoleon cu spada, voi reuși eu cu romanele mele”, Catinca Popescu a izbutit recunoașterea eredității etnofolclorice a poporului român prin nenumăratele premii obținute la expozițile naționale și internaționale.
          Mărturisirile cromatice pe spațiile restrânse ale tablourilor sunt încărcate de liniștită supremație ce nu v-a pieri niciodată. Evocarea delicată convertită în legendă și reverie aureolantă este o elocventă mărturie directă și de mare intensitate plastică. Pictorița înțelege timpul întrezărindu-i hotarele: între cer și pământ, între cuvânt și gând, trecut și prezent cuprinde totul în culoare aproape hedonic. Pare că nu vrea să-i scape ori să uite nimic, pentru a dărui generațiilor următoare. Un univers baladesc compus din nostalgii, senzații și vorbiri șoptite produc scene rupte din spectacolul vieții. Câți dintre noi, cei de astăzi, am avut privilegiul de a ne bucura de toate sărbătorile și tradițiile descrise în  tablouri. Cine își mai aduce aminte de copilăria de povești pe care a trăit-o? Cum să poți trece cu vederea  ipostazele încărcate de reverie ce se suprapun peste trăire cotidiană. Întâmplările, devenite atotstăpânitoare, au un caracter itinerant ce descrie un traseu afectiv plin de culoare și o muzicalitate paradiziacă. Scenele din tablouri marchează descinderea în universul propriu al artistei. Pe fondul unor hieratice dispuneri compoziționale personajele creează strania senzație de mișcare. Armoniile cromatice rodesc o lume scăldată de căldura amintirilor, dezvăluind spiritului senzația că ai trăit aidoma aceleași experiențe.
          Catinca Popescu arată cum, în singurătate atelierului, se lasă pătrunsă de amintiri, plămădind ideile în culoare și trudind la ivirea tablourilor. Învăluită de un parfum a vremurilor apuse transformă gândul sincer în imagini care se nasc firesc, căpătând în conștiința privitorului un loc bine determinat, acela a sensibilității și personalității artistei. Discipolă al maestrului Ilie Boca, la rândul ei plămăditoare a altor destine în București la Muzeul Satului sau în orașul nostru Bacău, ori la Suhuleț (locul nașterii, comuna Tansa, județul Iași) și chiar în Bruxelles, a cucerit definitiv lumea cu arta naivă. Copiii de oriunde își află îndemânarea sub atenta ei supraveghere, în taberele de creație sau atelierele de lucru din care, străbat sonorități cromatice a unui cântec de bucurie și sărbătoare pentru toate vârstele.
          Astfel, pe temeiul de fericită trudă și a încrederii oferite de prodigioasa și recunoscuta activitate artistică, în fața timpului s-a instalat duhul veșniciei. Desfășurarea pe pânză a zestrei afective prin care Catinca Popescu își pregătește trecerea operei în poveste, este cheia comunicării de la porțile eternității.
          Iar recunoașterea acestui fapt constă desigur într-un breviar pentru păstrarea clipelor menit să-i afirme pe deplin personalitatea - reper în pictura naivă cât și maturitatea unui crez privind cunoașterea tradițiilor populare autentice, susținute de originalitate și forța talentului artistic.
http://www.vicovia.ro/carti/catinca-popescu-detail