*** Un blog în care puteţi afla despre manifestările culturale băcăuane şi alte informaţii despre fenomenul artei contemporane din ţară şi din lume. Puteţi lăsa un semn de trecere în site comentând conţinutul acestuia.
sâmbătă, 18 decembrie 2010
vineri, 19 noiembrie 2010
joi, 30 septembrie 2010
duminică, 29 august 2010
joi, 26 august 2010
miercuri, 30 iunie 2010
vineri, 18 iunie 2010
Expozitie personala - LIVIU NEDELCU
vineri, 18 iunie 2010
Vreau să încep printr-un pasaj foarte interesant: "Mi s-a întâmplat să observ la o făptura în picioare, în metrou, o gamă atât de intinsă de modificări fizice, care mai de care mai picante și mai fascinante, că nu-mi puteam lua ochii de la ea. Erau mici evenimente, la glezne, la cap, la mâini, capodopere rapide imediat retușate sau bifate, care-mi satisfaceau nevoia de a găsi frumusețea n mobilitatea aparențelor, nu în încremenirea lor. Acest trup era o sarbătoare, dar ea nu știa, poate nici nu i-o spusese nimeni niciodată." (citat din Marcel Moreau)
Vreau să încep printr-un pasaj foarte interesant: "Mi s-a întâmplat să observ la o făptura în picioare, în metrou, o gamă atât de intinsă de modificări fizice, care mai de care mai picante și mai fascinante, că nu-mi puteam lua ochii de la ea. Erau mici evenimente, la glezne, la cap, la mâini, capodopere rapide imediat retușate sau bifate, care-mi satisfaceau nevoia de a găsi frumusețea n mobilitatea aparențelor, nu în încremenirea lor. Acest trup era o sarbătoare, dar ea nu știa, poate nici nu i-o spusese nimeni niciodată." (citat din Marcel Moreau)
Dacă Marcel Moreau, într-un extras
de scrisoare catre Anais Nin (1971), considera că nu-i destul ca "scriitura
să fie un cântec, trebuie să drogheze, să încânte, să provoace la cititor
somptuase clătinări intime...", cum poate vedea pictorul femeia? Dacă doar scriitura poate
surprinde printr-o impresie atât de puternică, o imagine, un tablou sau mai
multe, trebuie că pictura explorează la fel adânc sau mai mult, lumea
simțurilor.
Ori, un astfel de travaliu de
observare și asezare în pânză - plăcut de altfel, de ce sa nu recunoastem, - a
atins un anume grad de dominare a tehnicii artistice astfel încât, artistul
Liviu Nedelcu s-a instalat demult și foarte bine în conștiința criticii de
specialitate și în primele rânduri ale artei plastice contemporane. Stăpânirea
tehnicii prin virtuozitate este condiția sine qua non în domeniul multiplului,
al proliferarii imaginii, a modelului în conjugarea sintetică dintre grafică și
pictură. Expoziția cu nuduri este un eseu încărcat de delir și tumult, este o
consacrare solemnă și quasireligioasa a femeii, adevarată, eternă, poetică,
halucinantă și fascinantă într-u totul. Este celebrarea celei căreia îi este
dedicată cu simplitate, rezumând o elaborată dispunere în seria nudurilor fără
complexitatea ideii de începere sau de sfârșire a șirului. Locul femeii este
demn, mai degrabă tăcut decât arată retorica ei obișnuită în cotidian.
Explorarea fără margini dă noi
dimensiuni creației, frumusețea expresiei fiind țelul suprem al artistului
Liviu Nedelcu, de atingere a armoniei, un obiectiv îndeplinit prin rafinamentul
cromatic și linia desenului. S-a angajat într-un adevarat joc semnatic de semne
plastice, dominat de mai mult decât cunoașterea emotională în care, ne relevă
faptul că, femeia nu este și nu trebuie să fie un obiect. Este izvor de
venerație unde îngenunchierea pentru artist este obligatorie. O solitară
cunoaștere care acționează prin catapultări bruște, ori spărturi însângerate în
spatiul perturbat: adorația cade la învoială cu trupul, gândirea și
sensibilitatea.
O astfel de caligrafiere plastică a
nudului feminin, realizat inspirator ne amintește de Pallady care nu-și dorea
altceva decât să exteriorizeze emoțiile și să împărtășească impresiile.
În final o recomandare: cine nu are un "Pallady" să cumpere un "Nedelcu".
În final o recomandare: cine nu are un "Pallady" să cumpere un "Nedelcu".
luni, 7 iunie 2010
sâmbătă, 22 mai 2010
Albumul UAP Filiala Uniunii Artistilor din Bacau 40 de ani
Ieri pentru azi …
Cu patruzeci de ani în urmă, când s-au pus bazele
unei raţiuni considerabile în privinţa fenomenului artistic, când destinul
artelor plastice - indisolubil legat de
intreaga noastră cultură - prindea
contur, constituindu-se într-un mod organizat sub forma Cenaclului „Nicu Enea”, când o
mână de oameni îşi formau un program ambiţios si râvneau la aplicarea acestuia,
a fost scrisa o pagină de istorie locală. Deşi părea un deziderat menit a
statua un ideal – o autonomie spirituală cu un conţinut delimitat (existau
Teatrul de Stat, Filarmonica, revista „Ateneu”) - iar artiştii erau chemaţi doar sa rezolve mai
mult probleme de formă, culoare şi decoraţiuni,
în acea perioada plină de contradicţii, libertatea expresiei sau a
creativităţii era limitată de utopia realismului socialist. Evident insă că
opera de artă nu poate fi judecată numai din punctul de vedere al valorilor etice. Doar emoţia estetică
transmisibilă poate stabili adevărul privind calitatea şi însemnătatea creaţiei
şi creatorilor, ideile şi sentimentele din care era framântată arta. Stiluri şi
viziuni ce surprind prin indrazneală, tehnici cu forme riguros organizate se
clătinau de incoerenţa ideilor vizând realizarea unor creaţii care impuneau
ilustrarea realismului socialist din ţară. Varietatea consternantă a curentelor
şi stilurilor epocii moderne
impresioneaza prin tenacitatea cu care artiştii au căutat să extindă orizontul
expresiv al artei redând viaţa, realitatea, adevărul în sfârşit, nu într-o strălucire
poetică, ci integratoare, cu reflecţie şi conţinut intim al intrebărilor
existenţiale.
Nume precum Grigore Coban, Ion Burdujog,
Gheorghe Velea, Gheorghe Mocanu, Anton Ciobanu, Salomeea Velea si Ilie Boca
- nucleu de avangardă artistică - au „inceput un fel de bătălie
pentru a crea la Bacău o bază materială pentru creaţie artistică şi, după multe
demersuri pe la Uniune (U.A.P. Romania),
în 1969, primele ateliere erau gata ...”(1) Angajaţi în determinarea
culturalităţii provinciei, au obţinut „ateliere noi şi un magazin al Fondului Plastic în
centrul oraşului’(2). Au urmat taberele de creaţie la Târgu-Ocna, Berzunţi,
Letea, Tescani, Măgura. S-au adaugat pe rând profesorii: Constantin Ciosu,
Petre Pinca (sculptor), scenograful Vasile Jurje, Vasile Crăiţă-Mandră, Aurel
Stanciu, mai tarziu Gheorghe şi Dany Zărnescu, Veronica Călin, Ştefan Pristavu,
Mihai Chiuaru, Ioan Burlacu, Cristina Ciobanu, Carmen Poenaru, Viorica Zaharia,
Liliana Dumitriu, Dorel Făcăoaru, Constantin Tănăsache .
________________________________________________________________
1) Carmen Mihalache, „Magia amintirii – convorbiri cu
Ilie Boca”, Bacau, Ed. „Desteptarea”, 2002, p.22.
Provocările timpului, ca şi creaţia
artiştilor plastici băcăuani – «amprentată de o anumită forţă expresionist-vitalistă »
(2)
si apreciată în cadrul expoziţiilor de prestigiu din ţară şi străinătate
- au arătat că în artă nu există democraţie şi nici alt sistem; există doar
valoare. Artistul a facut întotdeauna ceea ce a gândit şi a simţit, astfel încât
opera lui trăieşte în timp şi este apreciată atât de oameni de specialitate, cât
şi de oameni obişnuţi.
Categoric, peisajul tendinţelor artistice ale
artei contemporane dovedeşte o atitudine atentă la înnoire. Opera de artă, azi
mai mult ca oricând, este supusă analizei estetice, dar nu numai. Dincolo de
formă interesează înţelesurile, semnificaţiile ce le exprimă prin ea însăşi,
solicitând un proces similar cu lectura. Ea implică totalitate şi integrare,
iar tendinţele viziunii analitice nu trebuie să ne oprească să vedem întregul
ei, ci dimpotrivă, să incite privitorul la reflecţie şi atitudine. Mai mult,
arta reuşeşte chiar să provoace comentarii politice. A suportat de multe ori influenţele ştiinţei şi tehnicii,
ale frământărilor sociale şi schimbărilor
politice, dar tot de atâtea ori arta, ştiinţa şi tehnica s-au născut simultan,
incorporând acelaşi spirit al creaţiei. Investigaţiile artiştilor asupra realităţilor sociale
româneşti este un mijloc artistic cu caracter de manifest. Opţiunile implicate
în elaborarea creaţiei induc o paletă diversă de sensuri noi, un ansamblu de
mijloace şi procese intelectuale şi materiale ale timpului. Deschiderea spre experienţă este şi o
desprindere de stereotipiile realismelor impuse, mai târziu oficializate, dar
şi o decomplexare a artistului tânăr. Formele alternative de artă, accesul la
mijloacele tehnice, libertatea de a discerne gestul şi limbajul folosit în
promovarea operei de artă constituie în mod irefutabil elemente ce reprezintă
lumea contemporană.
Printre
aceste certitudini, artiştii vor continua să trateze profunzimile timpului –
cele moştenite şi cele ce se adaugă -, cu acelaşi interes afirmat în diverse
modalităţi de expresie alternativă. Intensificarea tendinţelor novatoare se vede
la tânăra generaţie, adică la noii
membri ai filialei U.A.P.: Marius Craiţă, Geanina Ivu, Lupaşcu Elena, Teodora
Nicodim, Dionis Puşcuţă – actualul preşedinte al filialei U.A.P. -, Mihnea
Baran, Bianca Rotaru şi toţi cei care fac parte din prezentul album. Peste
aceasta soliditate a creaţiei am considerat important ca
valorile artistice, adevărate punţi de legătură între tradiţia culturală
locală şi procesele artistice internaţionale, să fie cunoscute publicului larg.
Nu am avut în intenţie să inventariez o arheologie a detaliilor în ceea ce
priveşte activitatea filialei U.A.P., a clipelor austere pe care le-au trait
maestrii, ci doar să consemnez o etapă a
consacrării artei plastice ca „artă a cetăţii”,
ca o recunoaştere
a valorilor. Am dorit, de asemenea, să fac cunoscută publicului de toate vârstele existenţa unei tradiţii în Bacău,
dată de bogăţia demersului artistic original şi autentic, menit a conferi un loc aparte în
dezvoltarea artei româneşti.
Angajata
în migăloasa caligrafiere a stărilor artistice locale, am recurs la semiotica
faptului cotidian, detaliind 40 de ani
de existenţă a filialei U.A.P. din
Bacău. Profitând de cumpăna anilor, pe care între timp o depăşim împreună, am încercat
să refac discret un drum în timp, ca un ecou venit din sine.
2 – „Informatia.ro”, Anuala
artiştilor plastici băcăuani i-a impresionat pe criticii de artă Elena Solomon, luni, 26 decembrie 2005
(http://2005.informatia.ro/Anuala_artistilor_plastici_bacauani_i_a_impresionat_pe_criticii_de_arta-121624)
Corectura:
Grupul „Romana corecta” al Facultatii de
Litere – Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacau
Coordonatorul Grupuluilui: conf.univ.dr.Ioan Danila: http://litere.ub.ro/structura-facultatii/catedra-de-limba-si-literatura-romana/conf-univ-dr-ioan-danila
Ecouri mass-media:Coordonatorul Grupuluilui: conf.univ.dr.Ioan Danila: http://litere.ub.ro/structura-facultatii/catedra-de-limba-si-literatura-romana/conf-univ-dr-ioan-danila
http://www.uapbc.3x.ro/html/membri.html
http://publikartis.wordpress.com/
http://arttaste.blogspot.com/2009/12/lansare-album-monografic-uap-bacau-40.html
http://www.ziaruldebacau.ro/ziarul/2009/12/30/albumul-uap-bacau-40-criticat-de-fostul-presedinte- mihai-chiuaru.html
http://www.csjbacau.ro/fisiere_comunicate/226_99_proiecte_Legea_350.pdf
http://www.rovimed.com/cartea/571/uap-bacau.html?osCsid=d4cbb432110d41cc4c7f3c6d930c809f
http://www.desteptarea.ro/premiile-uniunii-artistilor-plastici-ioan-burlacu-cel-mai-bun-artist-plastic-in-2009.html
http://www.desteptarea.ro/premiile-uniunii-artistilor-plastici-ioan-burlacu-cel-mai-bun-artist-plastic-in-2009.html
Yesterday for today…
Forty years ago, when the bases for a considerable cause were set up as regards the artistic phenomenon, when the destiny of plastic art – indestructibly linked to our entire culture – was taking shape in an organized way under the form of the Literary Circle “Nicu Enea”, when a group of people formed an ambitious programme and strived for applying this, a page of local history was written. Although it seemed a wish destined to statute an ideal – a spiritual autonomy with a defined contents (there were the State Theatre, the Philarmonic orchestra, the magazine “Athenaeum”) – and the artists were called only to solve problems of shape, colour and decorations, in this period full of contradictions, the freedom of expression or of creativity was limited by the utopia of the socialist realism. Obviously the masterpiece cannot be judged only from the point of view of the aesthetical values. Only the transmissible aesthetic emotion can stifle the truth concerning the quality and importance of the creation and creators, the ideas and the feelings out of which art was moulded. Styles and visions which surprise through their courage, techniques with rigorously organized shapes were hampered by the incoherence of the ideas concerning the accomplishment of some creations which imposed the revealing of the socialist realism in the country. The amazing variety of the trends and styles of the modern era impress through the persistence the artists sought to extend the expressive horizon of art rendering life, reality, truth in the end, not through a poetic magnificence but integrator, with reflection and intimate contents of the existential questions.
Names like Grigore Coban, Ion Burdujog, Gheorghe Velea, Gheorghe Mocanu, Anton Ciobanu, Salomeea Velea and Ilie Boca – the artistic vanguardist nucleus – “started a kind of struggle to create in Bacau a material basis for artistic creation and after many measures at the Union (P.A.U Romania), in 1969, the first workshops were ready...”(1)Engaged in determining the province culturality they acquired “new workshops and a shop of the Plastic Art in the centre of the city”(2) There followed creation studios in Târgu-Ocna, Berzunţi, Letea, Tescani, Măgura. All in all the following teachers joined: Constantin Ciosu, Petre Pinca (sculptor), the scenographer Vasile Jurje, Vasile Crăiţă-Mandră, Aurel Stanciu, later Gheorghe and Dany Zărnescu, Veronica Călin, Ştefan Pristavu, Mihai Chiuaru, Ioan Burlacu, Cristina Ciobanu, Carmen Poenaru, Viorica Zaharia, Liliana Dumitriu, Dorel Făcăoaru, Constantin Tănăsache .
__________________________________________________________________________________
1) Carmen Mihalache, „The Magic of the Memories” – conversations with Ilie Boca”, Bacau, Ed. “Desteptarea”, 2002, p. 22.
The challenges of time as well as the creation of the plastic artists in Bacau –<> (2) and appreciated within the impressive exhibitions in the country and abroad – showed that in art there is no democracy and no other system; there is only value. The artist has always done what he had thought and felt, so that his masterpiece lives upon the time and is appreciated by both specialty people and common people.
Certainly, the landscape of the artistic tendencies of the contemporary art proves an attitude careful to renewal. The masterpiece today is more than any time, is subjected to the aesthetical analysis and not only. Beyond the shape there are interests in the meanings, the significations expressed through itself, asking for a process similar to reading. It involves totality and integration, and the tendencies of the analytical vision do not have to stop us from seeing its wholeness, on the contrary to urge the spectator to reflection and attitude. In addition, art even manages to bring about political commentaries. It sustained many times the influences of the science and technique, of the social worries and of the political changes, but as many times as previously art, science and technique were born simultaneously, incorporating the same spirit of creation. The artists’ investigations on social Romanian realities represent an artistic means with a manifesto character. The options involved in the working out of the creation infer a various palette of new meanings, an ensemble of means and intellectual and time processes. The opening to experience is also a separation from the stereotypes of the imposed realisms, officialized later, but also a desinhibition of the young artist. The alternative forms of art, the access to technical means, the freedom to distinguish between gesture and the used language in promoting the masterpiece indisputably constitute the elements representing the contemporary world.
Among these certainties ,the artists will continue to deal with the depths of time – the inherited ones and the added ones -, with the same interest stated in different ways of alternative expression. The intensification of the innovating tendencies can be seen at the young generation, in other words at new members of the union P.A.U..: Marius Craiţă, Geanina Ivu, Lupaşcu Elena, Teodora Nicodim, Dionis Puşcuţă – the present chairman of the union U.A.P. -, Mihne Baran, Bianca Rotaru and all that are taking part in the present album. Over this solidity of creation I considered being important that the artistic values, real connection bridges between the local cultural tradition and the international artistic processes to be known to the public. I did not intend to make an inventory of the archaeology of details as concerns the activity of the union P.A.U., of the austere moments the artists went through, but to record a stage in the recognition of the plastic art as « an art of the fortress », as an acknowledgement of the values. I also wanted to make known to the public of all ages the existence of a tradition in Bacau, given by the richness of the original and authentic artistic approach, destined to render a special part in the development of the Romanian art.
Involved in the scrupulous handwriting of the local artistic states, I resorted to the semiotics of the daily fact, giving details about 40 years of existence at the union P.A.U. in Bacau. Taking advantage of the passing of the years, which meanwhile we surpass together, I tried to discreetly restore a way in time, as an echo appeared from the self.
The challenges of time as well as the creation of the plastic artists in Bacau –<
miercuri, 7 aprilie 2010
Rafal Olbinski un artist surrealist nascut in Polonia
Vizita in Capela Sixtina
Foarte interesanta este o vedere panoramica a "Judecatii de apoi" din Capela Sixtina pictata de Michelangelo accesand adresa: http://www.vatican.va/various/cappelle/sistina_vr/index.html care ofera o vizita virtuala permitandu-ti sa te apropii ori sa te departezi actionand cu mouse-ul.
"Paradoxymoron" painting by Patrick Hughes
Pe zi ce trece limita imaginarului se extinde din ce in ce mai mult, conturand realizari in artele plastice departe de intelegerea celor mai multi dintre noi. Asa se face ca un tablou semnat de Patrick Hughes si expus in Biblioteca Britanica din Londra, ofera numeroase surprize optice. Este interesant de vazut si apreciat opera acestui artist, ce poate constitui o provocare .
duminică, 28 martie 2010
luni, 8 martie 2010
duminică, 10 ianuarie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)