Motto: Scopul
artei este nu de a reprezenta infatisarea lucrurilor ci de a scoate la
suprafata semnificatia intriseca a lucrurilor. (Aristotel)
Expoziţia este un moment de
infuzie biografică şi recunoaştere a faptului că odată venit la Tescani, eşti
cuprins de tandreţea luminii, de atmosfera de creaţie asupra căreia spiritul
lui Enescu veghează, desăvârşind opera naturii cu cea a omului. Se vede faptul
că, "simfoniile de la Tescani" au învăluit-o pe Elvira Cemortan-Voloşin ca un aer uşor care, se mulează pe toate formele întâlnite, ampretându-le cu o
sensibilitate specifică vibraţiei muzicale. Simţurile i-au fost îndelung
exacerbate până să primească semnificaţii noi, în sfera
materială şi complexă a timpului. În acest fel, colajele cu deşeuri textile iau
locul pensulei şi vopselelor într-un mod apoteotic. În simfonia elementelor
vegetale care scapă de tirania obstacolelor de orice fel, rămâne libertatea
ludică a măsluirii îndemanatice a artistei ce adaugă afectivitate spaţiului din
afara cât şi dinlăuntru.
"Arta continuă natura, îmbogateşte
lumea umană cu noi realităţi, creează noi experienţe, înmulţeşte modurile de a
trăi şi face viaţa mai bogată, mai variată, mai intensă." nota filozoful
Francesco Orestano în scrierile sale. Totul depinde, fără îndoială, de
tensiunea lăuntrică a artistului, de intenţia şi emoţia pe care vrea să o
transmită privitorului pentru al mişca din inerţie. Creatorul are dreptul să
simbolizeze, să metamorfozeze, autenticitatea artei amplificată de intelect învesteşte interiorul cu noi frumuseţi ce irump în exterior, elimină
incertitudinile înlocuindu-le cu întrebări vitale şi îngenunchează ignoranţa,
generând opinii şi atitudini.
Revenind
la artista Elvira Cemortan, este clar înzestrată cu talent autentic, ştie bine
să utilizeze metafora şi, neobosită, se implică cu dăruire în destinul
contemporaneităţii. Numeroasele expoziţii o recomandă ca fiind una dintre cei
mai importanţi artişti plastici din domeniu artei decorative din Chişinău. Ea
se individualizează prin picturalitatea suprafeţelor, prin incărcătura
spirituală a tradiţiilor ce pun în valoare calitatea şi frumuseţea,
modernitatea latentă a străvechiului ce recheamă lumina pierdută în timp.
Timpul care, evident zboară, este inevitabil. Faptul însă, a viguroaselor
impulsuri creatoare, artista le-a concretizat incluzând dimensiunea temporalităţii în opera de artă. Un lirism popular dar şi o simfonie nostalgică se detaşeaza
din lucrările sale. Totul converge către sensibilitate într-o dublă şi
reciprocă absorţie valorică. Un limbaj specific actual, caracterizat prin
concizie, simplitate a formelor şi o impecabilă concentrare logică a articulării
lor, în funcţie de tentele cromatice folosite. Viziunea decorativă a artistei este
proprie echilibrului care nu exclude mişcarea, ci dimpotrivă, o implică aşa cum
ne dezvăluie în "Noapte de aur la
Tescani", "Arborele veşniciei" sau în "Eternitate". Profunzimea modului de expresie, de
structurare, vizează o sincronizare obiectivă de "tradiţie vie şi
generoasă invenţie, încercări de explorare şi construcţie a prezentului şi
simultan, de prospectare". În acest fel, se detaşează de arta tradiţională
dar şi de cea a esteticii exclusiviste, a lucrului gata facut, asemeni lui
Rauschenberg, precursor de seama al Pop Art-ului care, afirma că, "pictura trebuie să-şi extragă sevele
din artă, cât şi din viaţă".
Asa incat, modestă şi energică, se
impune în arealul artei plastice din Chişinău, prin simplitatea cea mai sigură
a disciplinei şi logicii între subiectivitate şi obiectivitate, între recuperarea
elementelor cunoscute şi valorificare acestora. Elvira Cemortan-Voloşin este o
artistă care te face nu numai să visezi pe acordurile simfoniilor de la
Tescani, ci să şi gândeşti de unde vin acestea ori încotro se-ndreaptă sau cum sa le urmezi.
Despre artă, un filozof spunea că, "toţi cei ce trudesc pe tarâmul artei ar trebui să ştie că atunci când
cauta forme „noi“ pentru propria lor concepţie, adevărata noutate nu constă
nicicând în lucruri noi (dealtfel de negăsit), ci numai din lucruri nemuritoare".
Şi ce poate fi mai nemuritor decât acordurile "Rapsodiei Române" lui
Enescu.
Ca orice artist, aspiră să fie al duratei şi,
în mod sigur, aspiraţia se dovedeşte atinsă iar lucrările sale nemuritoare, în
sensul că au devenit, deja, de referinţă în Moldova. Astfel, a înlăturat orice
ezitare în a rămâne nedezminţită într-o arie profund determinată a artei
decorative.
Ştiu
că mulţi dintre confraţii ei de peste Prut, ca şi de la noi, o apreciază şi
gratulează pentru taberele internaţionale de artă: (ArtTEXTIL,
ArtSADOVA, GOLD HELIOS, ArtTESCANI) organizate de Centrul Cultural „ARTELIT” a
cărei preşedinte este. De aceea mă alatur lor, felicitând-o la rândul meu şi urându-i
pe mai departe, mult succes în toate demersurile sale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu