Lansare de carte

Naivi cu suflet mare
Ziarul de Bacau, Luni, 16 Februarie 2009

Primaria Bacau face un gest de mare noblete, tiparind, impreuna cu Editura “Pro Plumb”, un excelent “Dictionar al artei naive din Bacau”, dupa esecul inregistrat de controversata carte a lui Eugen Sendrea privind pagini de istorie locala. Dictionar e impropriu spus. E mai curind un album menit sa propuna publicului, mai mult sau mai putin avizat, o pleiada de pictori naivi, a caror devotiune intr-ale artei da relief aparte vietii spirituale a municipiului. Faima multora dintre ei a trecut demult granitele tarii, numele lor gasindu-si locul printre somitatile internationale din domeniu. Lucrari ale lui Ion Maric, Gelu Parascan, Catinca Popescu, Constantina Voicu, Gheorhe Clit sau Bica Weinberg sint, de-acum, prezente notabile in galeriile europene deschise artei naive, nascute din mantaua lui Rousseau Vamesul. Contributia lor de suflet, arta lor imaginativa se inscriu in matca traditiilor si farmecului autohton - un veritabil tezaur pe care fiecare generatie de slujitori ai muzelor se cade a-l lasa mostenire spirituala a locului. Autoarea albumului - Carmen Istrate Murariu - a realizat cu mare distinctie o carte dintr-o tripla ipostaza: cea de critic de arta, pictor si scriitor, punind la dispozitia publicului, pentru prima data, o sinteza a “Artei naive din Bacau”.
Sufletul mare si deschis al acestor artisti ni se releva din paginile emotionant redactate si din ilustratiile de cea mai buna calitate continute in album. Criticul de arta Ion Tataru subliniaza “aceasta staruitoare activitate de impunere a picturii populare contemporane, Bacaul venind cu un masiv aport, cu un grup de creatori de incontestabila valoare si originalitate. Ei pun in creatiile lor un generos mesaj de umanism si frumos - acea parte a sufletului moldovenesc si a artei populare de pe aceste stravechi meleaguri romanesti”.Vasile PRUTEANU

Foto: Mihnea Baran

Ziarul de Bacău

Cinci intr-una

Laura Huiban, Miercuri, 4 Februarie 2009

In 2008, cei mai activi creatori bacauani au parut a fi artistii plastici. Anul acesta, scriitorii vin tare din urma. Dupa recenta lansare a volumului monografic “Dinastia Sanielevici. Printul Henric, intre uitare si reabilitare”, semnata de asistentul universitar Adrian Jicu, luni seara, Galeria “Frunzetti” a gazduit lansarea a cinci noi volume, de genuri diferite. Titlurile cu care scriitorii au tentat publicul, format din scriitori, artisti plastici, cadre didactice si politicieni, au fost “Ascensiuni duhovnicesti” (pr. Constantin Leonte; Editura Filocalia, Roman), “Pe muchie de poet” (Dumitru Braneanu; Editura Ateneul Scriitorilor), “Rascrucea diavolului. Pseudomonografia fantasmelor de la Palanca” (Gioni Popa-Gavrilovici; Editura Alma Mater, Sibiu), “Antologia Plumb 600″ (Editura Ateneul Scriitorilor, Bacau). De o atentie deosebita s-a bucurat “Dictionarul pictorilor naivi din judetul Bacau” (Editura ProPlumb, Bacau), un proiect realizat de artistul plastic Carmen Istrate Murariu, cu sprijinul financiar al Consiliului Local si al Primariei Bacau. Evenimentul a fost moderat de poetul Petru Scutelnicu.

Deşteptarea Bacău

Premiera in cultura bacauana: Cinci carti lansate intr-o singura seara!

Articol scris de Gabriel Pop in categoria Cultura, in data de 4 Februarie 2009 de

Luni seara, la Galeria „Frunzetti“ a avut loc o premiera pentru lumea culturala bacauana - lansarea a cinci carti, mai precis un volum religios, o antologie a scriitorilor locali, un roman, o carte de versuri si un dictionar de arta. Initiativa acestei lansari de grup revine presedintelui Uniunii Artistilor Plastici, filiala Bacau, Dionis Puscuta si este inca una dintre incercarile tânarului artist de a diversifica evenimentele culturale aflate in genere, in municipiului nostru, pe o linie banala.

Lansarea de la “Frunzetti” nu a fost insemnata doar prin cantitatea de volume daruite mediului cultural autohton, ci, mai ales, prin frumusetea cartilor, interioara si exterioara, lucru remarcat de cei care au prezentat volumele. Având in vedere ca luni a fost o importanta sarbatoare ortodoxa, Intâmpinarea Domnului, lansarea de carte a inceput, firesc, cu volumul parintelui Constantin Leonte, „Ascensiuni duhovnicesti“. O carte purificatoare, densa, ce ne propune cuvântari, meditatii si aprofundari dogmatice, care beneficiaza de prefata fina a dr. Ioachim Bacauanul, arhireu vicar la Episcopia Romanului. Fara a intra in amanunte, sa spunem ca volumul parintelui Leonte porneste de la idealul desavarsirii crestine si are trei parti: calea desavârsirii, sublimul desavârsirii, mijloacele desavârsirii. Ceea ce da credibilitate curatului volum este ca autorul isi traieste, zi de zi, cuvântul din carte. Devotamentul preotului Leonte (verificat in nefericite imprejurari) e o promisiune ca morala poate veni in continuare de la biserica ortodoxa. Sa adaugam ca volumul a fost prezentat de fostul ziarist de la Desteptarea, Ioan Enache si de criticul literar Petre Isachi.
Cum era de asteptat, la intâmplarea culturala de la “Frunzetti”, lansarea de carte a fost inegala in materie de valoare - era imposibil ca toate cartile sa fie la un nivel superior. In acest sens, putem face o comparatie intre „Dictionarul artei naive din Bacau“ si „Antologia Plumb 600“. Primul este un veritabil obiect de arta, un volum necesar plin de culoare, care prezinta matur lumea artistilor plastici „naivi“ (pacat ca supracoperta e cam sumbra). Nu acelasi lucru se poate spune despre „Antologia Plumb 600“, volum editat in conditii anemice, si care nu-si atinge scopul - pe lânga ca apare mai târziu (era programat sa apara anul trecut, cu prilejul aniversarii a 600 de ani de atestare documentara a municipiului nostru), antologia este inestetica si da senzatia ca „suntem si noi pe lume“.

Si ceva literatura

Sa punctam succint ca, luni, au mai fost lansate in circuitul pietei culturale si doua carti de literatura: romanul „Rascrucea diavolului“ de Gioni Popa-Gavrilovici si cartea de poezii, editie bilingva, „Pe muchie de poem“ de Dumitru Braneanu. Romanul este o „monografie atipica a unui topos misterios, Palanca“ (Petre Isachi) iar cartea de poeme, „ce apartine unui functionar care s-a purtat la fel si când a fost sef si când nu a fost“, cum a zis la prezentare bonomul Grigore Codrescu, are o „formula poetica reprezentativa“, cum ne asigura iin prefata Gheorghi Iorga. Daca romanul este editat la fel de prost ca „Antologia Plumb 600“, cartea de poezii este mult mai senina din acest punct de vedere. Trebuie mentionat ca in incheierea prezentarilor de carte, publicul s-a napustit asupra mesei pe care se aflau volumele lansate, golind instantaneu platoul. Una din explicatii este ca toate cartile au fost donate gratis publicului. E posibil ca alta explicatie sa fie chiar foamea de lectura a celor prezenti…

Remember Iosif Sava

Nu am timp să scriu dar am trecut filmul în pagina mea pentru ca, oricând voi intra, să imi aduc aminte cum alergam efectiv, de oriunde mă aflam, să ajung acasă, în faţa televizorului pentru a asculta şi viziona eminsiunea dlui. Sava. E o bucurie că am găsit postat pe net acest film. Sper că voi afla un timp pentru a scrie ce însemna pentru mine acea "recreaţie". Pentru că, acel timp şi oameni ca domnia sa , m-a "re-creat".
Mulţumesc celui care a avut inspiraţia să dăruiască şi altora din bogăţia sa.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Dionis Puscuţă la lansarea postumă a cărţii "Lumea are glas" în 2008, a cărui autor este tatăl său, Octavian Voicu

Sergiu Sechelariu, Dionis Puşcuţă, scriitorul Calistrat Costin - preşedintele Uniunii Scriitorilor, filiala Bacău şi Cornel Galben - editorul cărţii aflaţi în Casa Memorială "George Bacovia";


Premiile Uniunii Scriitorilor, filiala Bacău, 2008


Ioan Burlacu, Dionis Puşcuţă, Silvia Miler; Maestrul Ilie Boca
Foto: Mihnea Baran


Premiile Asociaţiei culturale "Octavian Voicu" Bacău, 2008
Foto: Carmen Istrate Murariu


Pregătirea expoziţiei semnate de artistele din Chişinău, Elena şi Aliona Samburic
Foto: Aliona Samburic

Constantin Tofan

... din prea multă dragoste

Este necesară consemnarea manifestărilor şi evenimentelor artistice care au loc la Bacău cu atât mai mult cu cât, fiecare în parte, oferă momente unice publicului. Unice pentru că lucrările de artă sunt evaluate după anumite criterii care ţin de artist, şcoală, perioadă şi operă. Iar în sarcina operatorului cultural este importantă amploarea intrisecă a actului cultural în conştiinţa publicului, prin accesul la valorile de care ne-am cam înstrăinat.

Sunt o entuziastă a picturii peisagiste. Consider că peisajul este piatra de încercare şi prag în definirea personalităţii unui artist. Fiecare tablou reprezintă mijlocul de exprimare a celor mai profunde gânduri şi simţăminte ale artistului. Tot ce reuşeşte să facă porneşte din inimă, cu sinceritatea şi emotivitatea lui vibrantă. Trecând peste faptul că îl cunosc pe dl. CONSTANTIN TOFAN de la prima mea expoziţie la Iaşi, în 1999, că îi ştiu atelierul de pe Lăpuşneanu şi puţin din opera sa, că am avut bucuria de a-i organiza o expoziţie personală la Bacău, trebuie să argumentez şi să dau Cezarului ce-i al Cezarului. Timbrul său unic al sensibilităţii, delicat şi poetic chiar în pofida aparenţei viguroase, reprezintă o artă autentică a tradiţiei şcolii ieşene de belle arte, plecate de la Panaiteanu-Bardasare Gheorghe, la Băncilă, la Podoleanu, Hatmanu şi mulţi alţii, încununând cu mândrie arta înaintaşilor. La Iaşi, artistul CONSTANTIN TOFAN este arhiconoscut prin bonomia sa, dar şi ca profesor şi preşedinte al filialei U.A.P., cum la fel de bine ştiuţi sunt în Bacău, Vasile Crăiţă Mândră, Ştefan Pristavu, Ioan Burlacu şi alţii. Fiecare oraş are artiştii săi reprezentativi pentru arta plastică românească.

Domnului TOFAN îi indentintifici cu uşurinţă tablourile pentru că din ele emană dragostea pentru natură – singurul frumos şi fascinant în totul. Capacitatea sa de a măsura culoarea, a urmări liniştea degajată din formele şi volumul naturii într-un discurs plastic, constituie rezultatul ştiinţei desenului şi a unor răbdătoare experienţe tehnice. Transcrierea realităţii în modele metematice şi grafice devin imagini simbol. Concentrând până la esenţă natura în focare liniare, perpetuu iradiante, nu pierde nimic din puterea culorii. Pânza sau hârtia îi primeşte semnul pensulei sau pastelului urmând traseul afectiv. Toate elementele, chiar şi cele mai puţin imperceptibile, sunt chemate la demnitatea artei prin inteligenţa transpunerii. Fiecare linie sau pată de culoare cuprinde grade de frumuseţe - reflectate de nenumărate studii în structurile materiale ale naturii - dezvăluind astfel, vitalitatea intensă a pictorului şi virtuozitatea de a da mobilitate formelor în spaţiu. În acelaşi timp, forţa şi fermitatea ductului organizator al compoziţiei executate cu intensitate şi expresivitate cromatică, depăşeşte limitele culorii locale. Ochiul exersat al artistului răscoleşte, precum plugul pământul, cercetând brazda de culoare pe care o reaşează în planuri plastice. O face cu sinceritate, fiecare cadru e rezultatul transfigurării sub parafa impulsului care sparge fondul de reprezentare a vieţii emoţionale („Desprindere I, II, III”, Mesteceni”). Opune vizibilul în lumea interioară a vizionarului fără să deformeze perceperea spiritului, prin orientarea liniilor şi formelor, a contrastului puternic dintre umbre, lumini şi volum, absoarbe mişcarea („Peşte în iarbă”, „Oglindă sonoră”, „Compoziţie în albastru”). Domnia sa, face parte dintre acei care nu au nevoie să renunţe la asemănare pentru a fi expresiv. Este stăpân asupra emoţiei şi sigur asupra mâinii. Cu ajutorul liniilor ferme şi decise prin alegerea şi justeţea tonurilor, reuşeşte să evoce peremptoriu spaţiul, obţinând maximum de plasticitate a caligrafiei ductului energic, păstrând echilibrul esenţial esteticii („Compoziţie I, II, III”). Formele sunt simplificate, culoarea este supusă, îmblânzită şi integrată: rapoarte de planuri, spaţii şi volume determinate de echilibrul şi armonia plastică, de intersectarea liniilor şi curbelor înlănţuite într-un ritm de alternanţe desăvârşesc o plenitudine simfonică a compoziţiei. Traduc aceste construcţii clar delimitate şi încadrate, ca pe o nevoie de ordine. Chiar dacă nu sunt fixate pe secţiunea de aur, ele sunt realizate într-un sistem de multipli şi submultipli geometrici ce compartimentează spaţiul. În acest fel sugerează ideatic relaţia şi comunicarea: extern – intern, peisaj – tablou, general – particular, univers – individ.

Prin urmare, oricâtă bucurie ne-ar umple sufletul la un moment dat natura, voluptatea adâncă a re-creaţiei pictorului - care intervine organizator, cu impresia unităţii depline dată de centrarea atenţiei într-un anumit punct - înveşniceşte clipa şi locul căpătând o valoare sporită şi unică.

Sprijinit deopotrivă de un prea plin poetic şi dintr-o prea multa dragoste faţă de natură, rigoarea încercată de artistul CONSTANTIN TOFAN presupune, o nedisimultă cantitate de lirism şi metamorfoză recepţionate din contemplare miracolului si vietii pe pamant. În acest fel, mărturiseşte plastic "vinovăţia" de a fi trecător prin lume fără a putea cuprinde in tablourile sale deplinătatea cosmică a firului de iarbă în faţă căruia se simte dator să-şi recunoască nimicnicia. Opera sa însă, îi poartă amprenta originalităţii reuşind să scoată peisajul din fluxul timpului şi să o reintegreze în ordinea perenă a artei.

Fotografii realizate de Mihnea Baran

Apariţie editorială

Dicţionarul artei naive din Bacău
Cuvânt introductiv

Având obiceiul scrisului într-un lămurirea întâmplărilor cotidiene dar şi a evenimentelor artistice ce-şi proiectează existenţa în viaţa culturală, am constatat cu surprindere că activitatea efervescentă a pictorilor naivi din Bacău, deşi consemnată în presa locală şi naţională, nu se bucură totuşi de o atenţie prea mare. Cred, şi am convingerea că, nume precum Catinca Popescu, Constantina Voicu şi Ion Măric, apărute în publicaţii internaţionale ca reprezentanţi ai artei naive din ţară ce atrage tot mai multe sufragii, merită să facă parte din alcătuirea unui material editorial.
Fără a fi critic de artă şi fără a da ascultare dictonului lui Goethe „Kunstler bilde, rede nicht ...” (artistule creează, nu vorbi ...), mi-am luat libertatea de a readuce aminte de faimosul Vameş Rousseau care – a dat „drept de cetate picturii naive” la începutul sec. XX – să expun consideraţiile asupra şcolii de pictură naivă băcăuană într-o definire a identităţii.
Nu am naivitatea să cred că scriu istorie, pentru aceasta există alte instanţe. Nici pretenţia că această carte este exhaustivă. Vreau doar să marchez nişte momente în care se articulează structura artei plastice naive, aratând că, ştacheta acesteia este ri dicată destul de sus, la nivel de performanţă. Că evoluţia creaţiilor unor artişti depăşeşte instabilitatea frivolă a începutului de mileniu înecat într-un ritm al prefacerilor în toate planurile astfel încât, succesiunea acestora probează cu ostentaţie că viaţa şi lumea satului românesc nu pier.

Arta naivă are o tradiţie europeană de aproape un secol, la noi fiind practicată de câteva decenii de artişti care, au reuşit să se impună pe plan mondial. Privită în acest context România are o cotă valorică ridicată iar Bacăul se poate lăuda cu „ vârfuri de lance care au cucerit lumea”(Cotidianul „Jurnalul Naţional”, 2007; albumele „Die Naive Kunst Rumaniens” de Herbert Wieesner, 2002, Ed. Ansid şi „Naif Art”, realizat de muzeografa Ludmila Bradskaia, Ed. New York, 2005; „Dicţionarul artei naive”, Mihai Vintilă, 1998; „Exerciţii de fidelitatea”, Valentin Ciucă, Iaşi, 2006, ş.a).
Lucrarea se adresează publicului de toate vârstele (elevi, studenţi, colecţionari, specialişti în istoria artei, cât şi tuturor celor care intenţionează să descopere lumea artistică), iubitorilor de artă în general. Realizarea acestui dicţionar asigură recunoaşterea unui spaţiu cultural în ansamblul artelor plastice din ţară şi garantează oportunitatea demersului editorial, găsindu-şi locul în bibliotecile şcolare, studenţeşti, orăşeneşti şi municipale din Bacău şi din ţară, în mâna specialiştilor, pasionaţilor şi colecţionarilor, interesul manifestat fiind de mare amploare. Neîndoielnic, asemenea lucrări au mai apărut dar, acest dicţionar este unic la nivel local, necesar în identificarea şi rezolvarea unei nevoi culturale la nivel de expresie artistică locală, naţională şi internaţională. Este un dicţionar tip album care cuprinde personalităţi ale picturii naive ce pune la dispoziţie o imagine cultural - geografică de un real ajutor pasionaţilor şi celor care studiază, elaborează sau parcurg o călătorie artistică într-un spaţiu cultural puţin cunoscut şi luat în seamă, oferind cititorului, posibilitatea unei judecăţi de valoare proprii în faţa diverselor producţii artistice contemporane.

La mulţi ani ! Sănătate şi bucurii !